Ziua de serbare a Sfântului Ierarh Nicolae a adunat pelerini și credincioși pentru a trăi bucuria comuniunii de rugăciune la Mănăstirea Ciolpani, unde Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim a slujit Dumnezeiasca Liturghie, alături de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul slujbei, Înaltpreasfinția Sa a hirotonit întru preot pe diaconul Dodiu Mitică, pe seama parohiei Răcăuți (Onești). În cuvântul de învățătură

Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre semnificațiile teologice desprinse din cele două pericope evanghelice, despre semnificațiile liturgice ale duminicilor premergătoare sărbătorii Nașterii Domnului, precum și despre motivațiile care au stat la baza alegerii Duminicii ca zi săptămânală închinată cinstirii lui Dumnezeu. „Sărbătoarea de astăzi este una dintre duminicile speciale ale acestui post deoarece ne pregătește pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. În duminica în care se vorbește despre vindecarea femeii gârbove în zi de sabat, providența a rânduit să serbăm și pe Sfântul Nicolae, cel care la Sinodul Întâi Ecumenic a statornicit, alături de ceilalți Sfinți Părinți, ca Duminica să fie ziua săptămânală de cinstire a lui Dumnezeu, deoarece este ziua Învierii din morți a Domnului Iisus Hristos și, ca atare, prima zi a săptămânii. Biserica a rânduit ca această duminică să premeargă marii sărbători a Crăciunului tocmai pentru ca slujitorii altarelor să sublinieze importanța cinstirii Duminicii și motivația ce a stat la baza înlocuirii Sâmbetei”.

De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a subliniat înțelesul simbolic ce se desprinde din minunea vindecării arătând că „această femeie gârbovă de 18 ani, ce mergea mereu cu ochii în pământ, simbolizează gârbovirea Legii și a poporului, a celor care ajunseseră la fariseism împlinind doar în mod formal preceptele Legii mozaice. De aceea Hristos vorbește despre împlinirea ei și în duh nu numai în literă, recomandând iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Femeia reprezintă tocmai gârbovirea și nestatornicia vremurilor, boala pe care a dobândit-o omul, în căutarea sa el făcându-se pe sine dumnezeu. Așadar, în evanghelie se vorbește de fapt despre vindecarea Legii, a gândirii omului care se rupsese de cer, rămânând doar în spațiul teluric”.

Istoria mănăstirii situată la 5 km de orașul Buhuși începe în veacul al XVIII-lea. Primul schit a fost ctitorit de sulițașul Ciolpan, călugărit aici și de la care se trage și numele schitului. În 1730, medelnicerul Teodor Cantacuzino a construit o bisericuță din lemn de stejar, care există și azi în cimitirul mănăstirii, ca monument istoric. Rămasă pustie de-a lungul vremii, mănăstirea a fost redeschisă în anul 1991 cu obște de maici. Cu osteneala maicilor și a arhimandritului Emilian Panait, starețul mănăstirii Runc și duhovnic al acestei obști, s-au construit trei clădiri pentru chilii, un paraclis pentru pravila călugărească și biserica mare. Sfințirea bisericii mari cu hramul "Sfântul Mucenic Emilian" s-a făcut la 21 septembrie 1997. Alături se află un paraclis a cărui construcție a început în 1991 și s-a sfințit la 15 august 1993.

În ceea ce privește biserica ”Sf. Nicolae”, monument istoric, pe ancadramentul sculptat al ușii de la intrare, în partea superioară, sunt dăltuite în lemn de stejar două pisanii în slove chirilice: una din 1730, când a fost ctitorită biserica, și cea de a doua din 1846, când a fost "șindrilită" adică învelită din nou cu șindrilă. De-a lungul timpului au fost efectuate mai multe reparații în anii: 1846, 1913, 1969 și 2000-2002. Restaurarea din 2000-2002 a readus biserica la planul și elevația inițială, fără pridvor și fără turn clopotniță. Iconostasul bisericii a fost repictat în 1969, iar icoanele pictate pe lemn sunt din secolele XVIII-XIX. ”Este una dintre cele mai frumoase biserici de lemn restaurate, cu un iconostas deosebit, cu obiecte vechi, dar bine păstrate și îngrijite de maicile de aici”, a remarcat Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, astăzi, în ziua de serbare a hramului acestei bisericuțe.