De la primele ore ale dimineții, soborul preoților și diaconilor, sub protia preacuviosului Părinte Pimen Costea, vicar eparhial, a săvârșit slujba ceasurilor, a acatistului sfântului, apoi Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, în prezența credicioșilor romașcani și a elevilor de la Liceul Teologic „Episcop Melchisedec” Roman, veniți în sfântul chivot mușatin pentru a se închina la racla ce conține un fragment din sfintele moaște ale sfântului bacăuan, adus de la Schitul Prodromu de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim. Prezent la Sfânta Liturghie, Înaltpreasfinția Sa a adresat preoților și credincioșilor un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre viața și activitatea sfântului, originar din zona Bacăului, primul dintre sfinții români cinstiți la început de an calendaristic: „Sfântul Antipa de la Calapodești deschide sinaxarele sfinților români din calendar, pe care îi pomenim la diferite date ale anului, ei bornând timpul cu exemplul vieții lor. El aparține calendarului de suflet al poporului român, deși el nu și-a petrecut viața sa integral în țara noastră, ci și-a transfigurat viețuirea în Muntele Măslinilor, apoi în Muntele Athos și apoi în părțile Nordului înghețat, la Valaam, unde și-a dat și obștescul sfârșit și unde s-a încununat ca sfânt al bisericii, fiind de timpuriu canonizat de Biserica Rusă. Biserica noastră a recunoscut sfințenia vieții acestui isihast în anul 1992, el fiind un sfânt român din părțile Bacăului, din ținutul Calapodești, în părțile de Sud ale Zeletinului. El mai este numit și Sfântul Antipa Athonitul sau cuviosul de la Valaam, iar Biserica l-a statornicit cu numele de Sfântul Cuvios Antipa Athonitul. Viața lui s-a consumat în istorie începând cu anul 1816 în ținuturile noastre, ale Bacăului de Sud, și terminându-se în ținutul înghețat al Valaamului. El nu a fost un om instruit în școlile timpului, dar a avut cartea vieții, fiind călăuzit de Duhul Sfânt. Și-a câștigat pacea sufletului în Muntele Athonului, fiind el însuși o oază de liniște care s-a extins și în afara lui. După ce a fost hirotonit și s-a retras într-o chilie părăsită, în care s-a întâlnit cu Maica Domnului, al cărei chip se regăsea într-o icoană consumată de trecerea timpului, fiind făcătoare de minuni, a părăsit-o pentru a ajuta la reconstrucția Schitului Prodromu, apoi a revenit în țară, la Schitul Bucium. După ce a petrecut câțiva ani aici, a cerut binecuvântare pentru a pleca în părțile Rusiei, retrăgându-se la Valaam unde a rămas până la sfârșitul vieții”.

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre cinstirea sfântului în Eparhia Romanului și Bacăului și despre așezămintele sfinte care îl au ca patron spiritual. „În ceea ce ne privește pe noi ca români, avem o legătură spirituală intrinsecă cu el, învățând de la modelul vieții sale așa cum ne învață troparul său, care cuprinde chintesența sărbătorii și chipul său duhovnicesc real. După anul 2000 ne-a învrednicit Dumnezeu șă-i alcătuim slujba, alături de condac și tropar, care erau alcătuite, apoi să-i zugrăvim icoana. De asemenea, am început construcția unei mănăstiri în satul Calapodești, am demarat construcția de biserici și așezăminte care au ca patron spiritual pe acest sfânt, ceea ce înseamnă că sfințenia vieții lui este recunoscută în aceste locuri, iar cu voia lui Dumnezeu, nădăjduim să avem și sfintele sale moaște în eparhia noastră. De la el ne-a rămas sfânta cruce pe care o folosea la spovedanie și pe care noi o păstrăm la Mănăstirea Calapodești. Sperăm ca el să ne ajute să ne regăsim în pacea lui Dumnezeu pentru că a fost un iubitor al păcii”.

Răspunsurile liturgice au fost date de corul Diaconia.