La finalul Sfintei Liturghii, înaltpreasfinția sa a adresat un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți în catedrala mușatină în care a vorbit despre însemnătatea duhovnicească și liturgică a perioadei Triodului, ca pregătire pentru cea mai mare sărbătoare a Ortodoxiei:

„Începând cu duminica de astăzi, în Biserica noastră ortodoxă se începe o nouă perioadă liturgică care devine cea mai densă și mai intens trăită din punct de vedere duhovnicesc de către credincioși. Începând cu Duminică Vameșului și Fariseului, celelalte duminici de până la Praznicul Învierii Domnului au câte o evanghelie care dă tema liturgică, teologică, mistagogică a săptămânii respective. Această duminică este importantă deoarece face începutul uneia dintre cele trei mari perioade liturgice de peste an. Astăzi este începutul Triodului, iar specificitatea acestei zile este imnul pe care l-am cântat pentru prima dată și anume Ușile pocăinței. Din acest moment trebuie să fim mai atenți, deschizându-ne sufletele înaintea lui Dumnezeu, iar prin El să începem adevărata viață pe pământ în perspectiva celei cerești. Viața noastră să fie o viață de metanoia, adică o încordare duhovnicească de răsucire a minții către Lumina care este Dumnezeu”.

Referindu-se la pericopa evanghelică a acestei duminici, Înaltpreasfinția sa a subliniat faptul că faptele bune pe care le împlinește creștinul sunt rezultatul împreunei lucrări cu Dumnezeu și manifestarea prezenței lui Dumnezeu în viața sa:

„Gândindu-ne la fariseul din Evanghelie și la faptele cu care se lăuda înainte lui Dumnezeu, învățăm că nimeni nu trebuie să-și atribuie în mod egoist faptele sale. Un bun credincios care împlinește rânduiala Bisericii și trăiește creștinește și dincolo de Liturghie, în viața sa particulară, în evlavie și credință, nu începe lucrul decât cu gândul la Dumnezeu, făcând semnul Sfintei Cruci. Doar astfel va prevala în viața noastră și în cuvântul nostru Hristos și nu noi, așa cum spunea sfântul apostol Pavel: nu mai trăiesc eu, ci Hristos este Cel care trăiește în mine. Hristos este viața noastră, iar noi arătăm prezența și lucrarea Sa în noi prin împlinirea poruncii iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. În orice faptă bună pe care o facem, raportându-ne la Dumnezeu, Dumnezeu Își manifestă lucrarea Sa prin noi”.

Totodată, Înaltpreasfinția sa a vorbit despre pocăința și îndreptarea vameșului ca stare duhovnicească specifică creștinilor și despre modelul faptelor și umilinței pe care creștinii îl pot urma mai ales în această perioadă de timp:

„Referindu-ne la vameșul din Evanghelie, care era repudiat de conaționali și care în templu stătea retras și bătându-se în piept cerea mila lui Dumnezeu pentru păcatele sale, aflăm că s-a întors mai îndreptat la casa lui decât fariseul. De ce? Pentru că se îndreptase, se pocăise de păcatele sale și mila lui Dumnezeu coborâse peste el. Dumnezeu i-a oferit timp de îndreptare și Se odihnise în inima lui. De fiecare dată când mergem la biserică să avem în gând chipul celor doi oameni din Evanghelie, să avem faptele fariseului și pocăința vameșului, pentru că pentru trecut trebuie să te pocăiești, să trăiești intens prezentului lui Dumnezeu și să-ți pregătești viitorul pentru mântuire”.

În cadrul Sfintei Liturghii, ierodiaconul Isaia Ciolan a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Bogdana, Protopopiatul Onești.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Paraschevi” al Catedralei arhiepiscopale din Roman.

(Pr. Valentin Băltoi)