Sâmbătă, 6 decembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a săvârșit Sfânta Liturghie cu prilejul hramului sfântului lăcaș închinat Sfântului Ierarh Nicolae din incinta Ansamblului ecleziastic al Metocului Chiriarhal de la Stănița, localitatea sa natală.
Metocul Chiriarhal de la Stănița a îmbrăcat veșmânt de sărbătoare cu prilejul hramului sfântului lăcaș închinat Sfântului Ierarh Nicolae. Încă de la primele ore ale dimineții, credincioșii stăniceni, dar și pelerini veniți din parohiile vecine au urcat dealul Stăniței pentru a se închina Sfântului grabnic ajutător și marelui făcător de minuni, ocrotitor al multor biserici și mănăstiri din Eparhia Romanului și Bacăului și al a cărui cult este foarte dezvoltat în Ortodoxia românească. Cele 20 de biserici ridicate sub patronajul Sfântului Ierarh Nicolae în ținutul Romanului arată evlavia pe care credincioșii din aceste comunități ecleziastice o au pentru un sfânt care aduce bucuria, pacea, blândețea, dreptatea și iubirea milostivă în viața celor care îl cheamă în ajutor.
Sfânta Liturghie a hramului a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, din soborul slujitorilor făcând parte preacuviosul părinte protosinghel Nectarie Eftime, marele ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale din Roman, preacuviosul părinte protosinghel Gabriel Roșu, egumenul Metocului Chiriarhal de la Stănița, dar și preoți de la parohiile învecinate comunității din Stănița.
În cadrul Sfintei Liturghii au fost pomeniți ctitorii acestui sfânt lăcaș, dar și membrii familiei Înaltpreasfinției Sale, trecuți în odihna veșnică a lui Dumnezeu.
Referindu-se la sărbătorile din timpul Postului Crăciunului care au rolul de a sprijini efortul duhovnicesc al creștinului care postește și se pregătește pentru a se uni cu Hristos Domnul prin Sfânta Euharistie, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a subliniat în cuvântul adresat credincioșilor prezenți faptul că nevoința duhovnicească mediază îmbrățișarea Ortodoxiei ca stil de viață, aceasta fiind de fapt expresia bisericii vii:
„Părintele Stăniloae ne spune că mai întâi suntem ortodocși și după aceea români. Adică vrea să spună că noi aparținem mai întâi ortodoxiei, care nu este numaidecât națională, ci este universală. Deci îmbrățișând ortodoxia, care înseamnă viața în Hristos, înseamnă că noi aparținem acesteia și suntem frați și constituim biserica cea vie formată din persoane conștiente care se constituie ca un organism unitar, Trupul tainic al Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, care înseamnă biserica vie. Acest Trup tainic este și biserica de zid, care ne acoperă atunci când ne rugăm și unde se împart de aici, de la altar, harul Duhului Sfânt, tainele bisericii și cuvântul de învățătură, iar în final Însuși Trupul și Sângele Mântuitorului Nostru Iisus Hristos. Deci acest mers al sărbătorilor ne ajută pe noi să urcăm din treaptă în treaptă, din cunoaștere în cunoaștere, din slavă în slavă, către sferele cele înalte ale teologiei, ale tradiției, ale dogmaticii”.
De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a precizat faptul că împropriindu-și acest stil de viață, Sfântul Nicolae a experimentat prezența lui Dumnezeu în ființa lui prin cunoaștere, rugăciune și împlinirea cuvântului Evangheliei. Din acest adânc de bogăție el a dăruit și celor care i-au cerut ajutorul, de aceea darul cel mai de preț pe care Sfântul Nicolae îl oferă oamenilor este de natură duhovnicească. De la sărbătoarea Sfântului Nicolae care dăruiește și până la Sărbătoarea Crăciunului în care Hristos Pruncul Se dăruiește, creștinii au posibilitatea de a experimenta împărtășirea din darurile spirituale ale Bisericii:
„Câtă frumoasă tradiție s-a format în satul acesta în jurul Sfântului Nicolae. Sfântul Nicolae a trăit în secolele III-IV, secolele de aur ale creștinismului, când s-au format dogmele și s-au instituit primele învățături și s-au fixat primele normative dogmatice ale învățăturii noastre de credință. El dă tot ce are pentru faptul că nimic nu îi aparține lui, ci aparține de faptul lui Dumnezeu sau comunității din care face parte. Copiii care au participat aseară la Vecernie aici, la biserică, au primit daruri. Dar darul cel mai de preț este viața, este Hristos, Care vine pe Pământ la plinirea vremii. Din data de 6 decembrie, în fiecare duminică și sărbătoare ne împărtășim real și substanțial cu Trupul și Sângele lui Hristos, iar după aceea plecăm la casele noastre și dăm daruri la copii și, de fiecare dată, chiar în familie. Eu îmi aduc aminte de tinerețea mea când primeam, așa cum erau timpurile atunci, o haină nouă, niște opinci noi sau mai primeam câte ceva și mă mândream cu ele și mergeam prin sat, mergeam pe aici, pe la bâlci. Oamenii își puneau din punct de vedere material toate la punct și așteptau pe Hristos într-o bucurie a inimii, ca sufletul să se prefacă în acea peșteră, în care să intre Hristos, să Se nască, să crească, să Se instaleze confortabil în suflet. Darurile pe care le-a oferit Sfântul Nicolae sunt niște daruri spirituale”.
La final, părintele protosinghel Gabriel Roșu, egumenul Metocului Chiriarhal de la Stănița, a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, precum și preoților și diaconilor împreună slujitori, preacuvioasei maici Josefina Giosanu, stareța Mănăstirii Văratec, preacuvioasei maici Dionisia Șchiopu, directorul educațional al Școlii Generale Mușatinii din Roman, fiilor și fiicelor satului Stănița și tuturor pelerinilor pentru prezența la sărbătoarea hramului organizată în cele două zile de sărbătoare. (Pr. Valentin Băltoi)
