La finalul Sfintei Liturghii, în cuvântul de învățătură adresat credincioșilor prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre întâlnirea dintre Dumnezeu și păcătosul pocăit ca fiind un rezultat al libertății și iubirii umane:

„Ca și tatăl fiului risipitor, Dumnezeu se află în așteptarea pocăinței noastre. Nu a unei umilințe servile, ci a unui strigăt de iubire izvorât din toată inima noastră zdrobită. Strigătul de iubire a unui om care se regăsește în postura de copil al lui Dumnezeu, care se vede în sfârșit liber sau care mai curând cere să fie eliberat de el însuși, de propria sa încăpățânare. Ne irosim viața în inutilitate și împrăștiere și Îl credem pe Dumnezeu absent, retras în cerul Său îndepărtat. Îndrăznim uneori să credem că El este indiferent la soarta noastră, dar Dumnezeu este mereu prezent și mereu aproape de noi. El, care hrănește păsările cerului, dăruiește tot ce este mai bun fiilor Săi, în toată milostivirea Sa. Dumnezeu își revarsă totdeauna iubirea Sa milostivă ca o mantie peste întreaga umanitate”. 

De asemenea, Înaltpreasfinția sa a subliniat faptul că renunțarea la păcate și urmarea lui Hristos au puterea de a transfigura pe om și de a împlini vocația sa de fiu al lui Dumnezeu după har: „Descoperim concentrată în această parabolă toată spiritualitatea și morala ortodoxă descrise expresiv. Spiritualitatea, care se fundamentează în mod esențial pe penitență, metanoia, renunțare la sine și adoptarea unei noi grile de valori, presupune o veritabilă reclădire a personalității noastre după personalitatea lui Dumnezeu. Gândindu-mă la fiul risipitor îmi amintesc cuvintele lui Iisus pe Cruce: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? În aceste cuvinte Iisus își arată apartenența Sa la condiția umană la care S-a angajat, pentru faptul că El pogorându-Se în lume, S-a făcut Om și prin chenoză a coborât până în cele mai de jos ale pământului și a scos pe cei de acolo la Înviere. Acest răspuns, acest Da al nostru, este vocația fiecărui om de a deveni ales al lui Dumnezeu. De câte ori ne reîntoarcem de la păcat și ne lăsăm îmbrățișați de iubirea lui Dumnezeu, suntem hristoși în devenire, așa cum spune Sfântul Chiril al Ierusalimului: voi sunteți hristoși și fii ai Celui Preaînalt. Dincolo de această demnitate, în van sunt toate ostenelile omului”.

În finalul cuvântului său, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a remarcat faptul că reabilitarea duhovnicească a omului păcătos presupune parcurgerea a patru trepte care reprezintă înălțarea de la starea de decădere până la împărtășirea din prezența lăuntrică a lui Dumnezeu: „Evanghelia de astăzi ne statornicește patru taine care repun în noi icoana fiului risipitor întors către iubirea Tatălui. Prima taină este plecarea fiului din casa părintească, a doua este eșecul plecării, a treia este reîntoarcerea sau revenirea în sine și întoarcerea de la întuneric la lumină,, iar a patra este comuniunea sau comunicarea care sfârșește cu cuminecarea. După ce te pocăiești și te iluminezi, ajungi la comuniunea cu Dumnezeu, iar acesta este scopul nostru, unirea cu Dumnezeu”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Paraschevi” a catedralei arhiepiscopale.

(Pr. Valentin Băltoi)