Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, împreună cu Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, au oficiat la Catedrala „Sf. Cuv. Parascheva” din Roman Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie cu prilejul sărbătoririi Sfântului Antipa de la Calapodeşti, hramul paraclisului Catedralei arhiepiscopale și ocrotitorul Eparhiei Romanului și Bacăului. Din soborul slujitorilor au făcut parte preacuviosul părinte arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, părinți stareți și duhovnici, precum și preacuvioase maici starețe de la mănăstirile din cuprinsul Eparhiei Romanului și Bacăului, care s-au regăsit în comuniune de rugăciune liturgică în această zi, constituindu-se în sinaxă monahală numită de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim Sinaxa Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodești. 

În cuvântul adresat la începutul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre viața și lucrarea Sfântului Antipa, primul sfânt român cinstit la început de an, care a trecut în veșnicia lui Dumnezeu la vârsta de 66 de ani și despre harul preoției care l-a întărit ca să slujească lui Dumnezeu în lavrele monahale din Moldova, Grecia și ținutul îndepărtat al Rusiei. Având în vedere că în această zi de sărbătoare eparhială la Sfânta Liturghie a fost oficiată Sfânta Taină a Hirotoniei, Înaltpreasfinția Sa a vorbit și despre această chemare subliniind faptul că Preoția se primește într-un cadru eclezial bine delimitat și în conformitate cu canoanele Bisericii, după rânduielile Sfinților Părinți de la Sinoadele Ecumenice, candidatul fiind trimis într-o comunitate parohială pentru a răspunde nevoilor duhovnicești ale credincioșilor îndrumându-i pe calea mântuirii și străduindu-se să conserve patrimoniul bisericesc al parohiei:

„Preoția este un dar care se dă celui care este rânduit de către ierarhul locului, ierarhul unei eparhii. Deci ierarhul, în virtutea arhieriei și având succesiune apostolică de la Hristos, primește darul preoției ce-l dat apostolilor Săi. Deci nu oricine, ci cel care este rânduit de biserică cu un mandat special și în virtutea harului Dumnezeiesc lucrează cele sfinte în biserica văzută de pe pământ. Așa că noi, ca ierarhi, nu înlocuim, ci vizualizăm prezența lui Hristos în Biserica de pe pământ și el, în numele mandatului pe care îl primește astăzi prin Hirotonie, va răspunde la nevoile spirituale ale credincioșilor și va purta de grijă de tot patrimoniul bisericesc sau administrativ pe care îl posedă o parohie”.

Cuvântul de învățătură la acest moment de sărbătoare eparhială a fost adresat credincioșilor de către Preasfințitul Părinte Andrei care a vorbit despre viața și nevoința Sfântului Antipa de la Calapodești, care „se numără printre cele mai alese roade duhovnicești pe care le-a odrăslit pământul Moldovei”. În cuvântul său, Preasfinția Sa a vorbit despre Constantin și Ecaterina, părinții binecredincioși ai Sfântului, despre începuturile vieții monahale la Mrea Brazi sub îndrumarea starețului Dimitrie și inițierea în nevoința ascetică prin practicarea smereniei, a ascultării și a rugăciunii inimii. De asemenea, Preasfinția Sa a vorbit despre experiența rugăciunii inimii dobândită de Sfânt în Mrea Căldărușani sub îndrumarea starețului Gheorghe și înțelegerea nevoinței călugărești în duh paisian, despre experiența ascetică din Muntele Athonului unde „s-a așezat la schitul Lacul iar asprimia vieții călugărești de acolo l-a determinat să se facă pustnic și așa s-a așezat într-o chilie dărăpănată, a găsit o icoană a Maicii Domnului, a dat-o la un pictor să o restaureze și minunile lui Dumnezeu s-au preaslăvit în viața lui. Pentru că icoana era făcătoare de minuni. Ne spune Hrisovul Citez, era o icoană făcătoare de minuni care a vindecat mulți bolnavi și de care Sfântul nu s-a despărțit toată viața. Acum această icoană se află la mănăstirea Valaam din Finlanda”. Apoi, Preasfinția Sa, urmând cronologia vieții și nevoinței Sfântului Antipa, a vorbit despre experiența sa duhovnicească între românii athoniți din Mrea Esfigmenul, ctitorită de către familia mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, despre primirea Tainei Preoției și efortul depus pentru strângerea fondurilor necesare reabilitării Schitului Prodromu, în itinerarul său prin România și apoi în Rusia. 

Vorbind despre periplul Sfântului la Mrea Valaam în care se practica rugăciunea inimii și nevoințele ascetice, Preasfințitul Părinte Andrei a remarcat câteva aspecte ale viețuirii ascetice patericale, care evidențiază alura sfințeniei sale:

„Părinții din Mănăstirea Valaam îl primesc în opștea mănăstirii și se așează viețuitor la Mănăstirea Tuturor Sfinților din Valaam, unde își continuă nevoințele călugărești, pentru că și aici, în Mănăstirea Valaam, era tradiția rugăciunii inimii, tradiția paisiană de la Neamț. Hrisoavele ne spun că trăind în Mănăstirea Valaam, în chilia lui nu era nici pat, nici scaun. În fiecare zi de luni, miercuri și vineri de peste an, precum și prima sâmbătă a Postului Mare, nu gusta și nu bea nimic, iar în celelalte zile se îndestula cu mâncarea pe care o primea sâmbăta lângă părinții Mănăstirii”.

De asemenea, Preasfinția Sa a evidențiat și câteva dintre minunile pe care le-a săvârșit Sfântul Antipa înaintea trecerii sale în veșnicia lui Dumnezeu, arătând prin aceasta lucrarea harului Duhului Sfânt în viața sa: „A dobândit darul înainte vederii și a cunoscut cu trei zile înainte de a trece din viața aceasta sfârșitul său pământesc. Când icoana Maicii Domnului, pe care a adus-o de la Muntele Athos, de la Schitul Lacu, s-a ridicat în aer, printr-un zgomot s-a așezat singură pe pieptul lui”.

Totodată, Preasfinția Sa a remarcat faptul că Sfântul Antipa, prin peregrinările și experiența duhovnicească dobândită în lavrele monahale prin care a trecut, a rămas în conștiința nevoitorilor, după trecerea în veșnicia lui Dumnezeu numele său fiind trecut în calendar și cinstit de creștinii din trei biserici ortodoxe:

„Bunul Dumnezeu l-a preaslăvit pe acest binecuvântat român din ținuturile noastre, l-a binecuvântat și l-a așezat în calendar și îl cinstesc trei nații ortodoxe. Îl cinstesc românii numindu-l Antipa de la Calapodesti, îl cinstesc rușii numindu-l Antipa de la Valaam și îl cinstesc grecii numindu-l Antipa, Atonitul, Românul. Bunul Dumnezeu a trăit o viață binecuvântată în Hristos, de aceea n-a îl preasfințit unul, să-l laude acum, dar așa de frumos a creionat acatistul Sfântului Antipa, încât în fiecare condac și icos găsiți crâmpeie din viața Sfântului. Un lucru foarte important care m-a impresionat citind azi dimineața acatistul”.

În încheierea cuvântului Său, Preasfințitul Părinte Andrei a vorbit despre slujba Acatistului Sfântului scrisă de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim și despre conținutul acestei rugăciuni care respectă cu fidelitate cronologia vieții Sfântului și despre ortodoxia credinței sale, mărturisitoare a învățăturii despre Preasfinta Treime:

„În rugăciunea de la acatist, atât de frumos mărturisește dogma Sfintei Treimi, de parcă ar fi fost ucenic al Sfântului Părinte Profesor Dimitrie Stăniloae. Părintule Dumitru Stăniloae n-a făcut altceva decât a așezat în pagină, a mărturisit în cuvânt în Universitatea Teologică, a mărturisit dogma Sfintei Treimi, iar Sfântul Antipa de la Calapodești a trăit-o, a arătat-o lumii și n-a făcut altceva decât s-a rugat neîncetat ca Dumnezeu să-i dăruiască un colțișor de rai, așa cum spunea Părintele Sfânt Paisie de la Sihăstria”.

La finalul Sfintei Liturghii, cei doi ierarhi au oficiat slujba Acatistului Sfântului Antipa de la Calapodești.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul psaltic Diaconia al Catedralei arhiepiscopale dirijat de Arhid. Alexandru Tecucianu.

(Pr. Valentin Băltoi)