Anul acesta, s-au împlinit 15 ani, de când Biserica Ortodoxă Română l-a înscris în rândul sfinților. Cu această ocazie, Sfântul Ierarh Pahomie a adunat în localitatea bistrițeană Gledin mulțime de preoți și credincioși, care s-au rugat alături de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Cu binecuvântarea Înaltpreafințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului și anul acesta, a fost prezentă o delegație de la Roman. Din soborul de clerici care au participat la săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite, s-au numărat Arhim. Andrei Ioniță și preotul Marian Gliga, ca reprezentanți ai Centrului eparhial de la Roman. La sfârșitul slujbei, preotul paroh Ioan Titieni a transmis mulțumiri ierarhului de la Roman pentru delegații participanți.
Sf. Pahomie de la Gledin a fost cinstit și la Roman și Pocrov, unde preoți și credincioși s-au adunat pentru a-l ruga pe ierarhul isihast al Romanului să mijlocească la Dumnezeu pentru noi.
***
Născut la Gledin, comuna Monor, județul Bistrița Năsăud, în anul 1674, Sf. Pahomie se numără printre marii ierarhi care au păstorit în străvechiul scaun de la Roman. La vârsta de 20 de ani, asemenea multor tineri din acea vreme, merge în Moldova și este primit ca frate în Mănăstirea Neamț. Ascultător și evlavios, parcurge după rânduială, toate încercările duhovnicești. Aici este călugărit, după care la scurt timp hirotonit preot.
Râvna lui duhovnicească era pe măsura faptelor lui. Iscusit în iconomii, bun chivernisitor al treburilor mănăstirii, este ales de frați eclesiarh mare. Începe o nevoință și mai mare, învață limba rusă, dar în același timp fiind pildă de smerenie tuturor, fapt pentru care obștea îl alege conducător al ei. Este stareț numai o perioadă de doi ani, dorința sa de isihie biruindu-l și determinându-l să-și îndrepte gândurile către alte meleaguri. Auzind de Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, Cuviosul Pahomie aleargă ca un cerb însetat și se adapă din plin din izvorul duhovnicesc al acestui scriitor, predicator și mare ierarh al Bisericii.
Mărturisitor al credinței ortodoxe pe meleagurile rusești timp de 2 ani, Sfântul Pahomie este învins de dorința de isihie, nevoință duhovnicească, de rugăciune neîncetată și se întoarce la Neamț, în 1706, unde refuză să mai fie egumen, retrăgându-se la poalele muntelui Chiriacu. Aici, ctitorește schitul Pocrov și alături de câțiva ucenici începe să viețuiască după rânduielile Sfântului Dimitrie al Rostovului. Este chemat să îndeplinească o misiune mai însemnată astfel, la 18 ianuarie 1707, a fost hirotonit arhiereu. Sf. Pahomie de la Gledin este cel de-al 35-lea ierarh din rândul celor 76, care au păstorit în Episcopia Romanului. Însetat după isihie, la 10 aprilie 1714 părăsește Romanul, stă puțin la Mănăstirea Neamț, după care, se retrage din nou la poalele muntelui Chiriacul. Liniștea schitului nu a durat mult, iar valul de ispite care au urmat l-au determinat să pornească în pribegie la Kiev, oprindu-se la Lavra Pecerska, unde și-a aflat și sfârsitul.
(monahia Dionisia Schiopu).
