Credincioşii romașcani care au venit în prima zi de Crăciun la Catedrala arhiepiscopală din Roman au fost binecuvântaţi de Întâistătătorul Eparhiei, Părintele Arhiepiscop Ioachim, care a săvârşit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Tot în această zi a fost citit și cuvântul pastoral, special alcătuit pentru acest eveniment și destinat tuturor fiilor și fiicelor duhovnicești de pe cuprinsul Eparhiei.
După citirea pericopei evanghelice specifice acestui Praznic Împărătesc, a urmat prezentarea Scrisorii pastorale cu titlul: „Minunea din Betleem, piatra unghiulară a efortului îndumnezeirii noastre”, special alcătuită de Înaltpreasfinția Sa la Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și care, prin mesajul transmis, surprinde caracterul central al venirii Mântuitorului în lume vorbind despre coborârea chenotică a Fiului lui Dumnezeu și îndumnezeirea firii umane: „Tradiția patristică vorbește despre treptele coborârii chenotice a Fiului lui Dumnezeu spunând că aceasta s-a realizat în mai multe etape, care reprezintă tot atâtea moduri prin care Dumnezeu își arată iubirea jertfelnică față de omul căzut. Prima chenoză este anterioară întrupării, când unul dintre Ipostasurile Treimice acceptă să-și asume firea umană; a doua este în momentul conceperii, când s-au produs Rusaliile personale ale Maicii Domnului. După ce Myriam Preacurata acceptă ca Dumnezeu să se întrupeze în ea, Duhul Sfânt a coborât în pântecele ei zămislind pe Cel prezis de proroci; după cele nouă luni de firească ședere a fătului dumnezeiesc în pântecele Născătoarei, se produce a treia chenoză, care este coborârea Pruncului din pântecele confortabil al Maicii Sfinte în întunericul peșterii din Betleem; a patra este coborârea în apele Iordanului și asumarea păcatelor tuturor oamenilor. Cu păcatele întregii omeniri luate din apele Iordanului, Iisus merge de bunăvoie la moarte pe cruce și la îngroparea trupului pentru 3 zile în mormântul împrumutat. Îngroparea trupului și coborârea la iad cu sufletul reprezintă a cincea chenoză a Domnului-Hristos. Până aici a fost smerenie, umilință, coborâre. Din acest punct terminus începe epectaza, urcarea înspre lumină, iar această urcare, și ea etapizată, merge până în profunzimile lui Dumnezeu”.
Totodată, Înaltpreasfinția Sa a relatat faptul că urcușul duhovnicesc al omului către Dumnezeu este unul duhovnicesc interior, omul urcând și coborând spre Hristos în cerul inimii sale: „Însă, urcușul duhovnicesc spre peștera Betleemului este unul interior, este un urcuș paradoxal, pentru că în egală măsură, înlăuntrul nostru urcăm și coborâm spre Hristos. Coborâm în străfundurile ființei pentru a-L întâlni pe Hristos prezent în noi de la Botez și, în același timp, urcăm treptele cunoașterii (atot)prezenței Sale, înălțându-ne simțirea spre lumina care ne copleșește din cerul lucrării Sale proniatoare. Însă această mișcare duhovnicească nu o putem împlini fără ajutorul lui Dumnezeu, astfel încât coborâm și urcăm treptele desăvârșirii noastre împreună cu Hristos, fiecare dintre noi fiind un nou hristos după har”.
După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre identitatea în Hristos a creștinilor și despre darurile duhovnicești împărtășite oamenilor prin întruparea lui Hristos:
„Reînnoiesc toată dragostea mea pentru frățiile voastre care sunteți pecetea apostoliei noastre. Îi dăm slavă lui Dumnezeu are ne-a învrednicit să fim împreună la acest praznic dumnezeiesc al luminii și fiecăruia îi va împărtăși din darurile Sale cele bogate căci El este Darul pentru noi toți. Astăzi Catedrala arhiepiscopală a fost peștera în care am simțit dorul și darul înaintașilor, al celor care au fost mai înainte de noi și care ne-au lăsat acest tezaur sfânt, spiritual și material, pe care avem datoria să-l păstrăm, să-l îmbunătățim și să-l predăm urmașilor noștri. Cât avem conștiința că suntem fii ai unui popor și fii ai lui Dumnezeu, atunci ne vom păstra identitatea, iar când nu mai avem această identitate riscăm să fim sterși din istorie. Hristos a intrat în istorie pentru a ne duce pe noi în meta istorie, a intrat în lumea fizică pentru a ne duce pe noi în lumea metafizică, a intrat în logica noastră, pentru ca noi să mergem în meta logic. Sperăm ca Dumnezeu să se recunoască în noi și în faptele nostre pentru a intra în slava Sa. Urez tuturor sănătate și bucurii duhovnicești”.
La final, Înaltpresfinția Sa a îndemnat pe toți credincioșii să cânte împreună colindul „O, ce veste minunată!”
Răspunsurile liturgice au fost oferite de corala „Paraschevi” a Catedralei arhiepiscopale din Roman.
