La acest Praznic Împărătesc, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a închinat Sfânta Cruce după rânduiala specială ce prevede așezarea ei în mijlocul bisericii și apoi pe iconostas, spre închinarea credincioșilor.

La finalul Sfântei Liturghii săvârșite de soborul preoților și diaconilor acestui sfânt chivot mușatin, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, preacuviosul părinte arhimandrit Pimen Costea a adresat credincioșilor prezenți un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre Sfânta Cruce ca semn al identității creștinilor în Hristos și despre semnificațiile teologice ale asumării ei: „Sfânta și de Viață Făcătoarea Cruce este armă împotriva diavolului, un semn de biruință prin care ne diferențiem de celelalte religii, pentru că tot cel ce poartă semnul Sfintei Cruci are întru sine ideea de jertfă și de răscumpărare. Poartă nu doar un simbol, ci însăși dăruirea lui Dumnezeu către om, întregul act mântuitor de la Chenoză, până la Înălțarea la Cer și Pogorârea Duhului Sfânt. Crucea este o recapitulare a întregului act jertfelnic pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a săvârșit pentru mântuirea noastră. Cei care poartă steaua lui David sunt evrei, cei care poartă semiluna sunt musulmani, iar cel care poartă crucea este creștin și prin aceasta depune mărturie despre identitatea lui în Hristos, în fața neamurilor pământului”.

De asemenea, părintele vicar eparhial a subliniat faptul că purtarea crucii trebuie să fie un act asumat și nu act estetic decorativ: „Crucea a devenit altar sfințit și loc de jertfă, și fiecare dintre noi atunci când și-o asumă, și-o asumă în mod conștient. Facem aceasta pentru că ea nu a devenit un element de decor vestimentar, fie că e din material prețios sau din lemn, ci pentru că atunci când punem Sfânta Cruce la gâtul nostru ne asumăm și Jertfa Domnului nostru Iisus Hristos pe care ne obligăm să o parcurgem etapă cu etapă în așa fel încât să ajungem întru lucrarea Crucii care pentru mulți poate însemna ceva sau nu. Dumnezeu ne cheamă la asumarea crucii vieții întru El. De vom înțelege că trebuie să facem toate întru asumarea acestei cruci, vom avea bucuria și fericirea pe care a avut-o și Mântuitorul Hristos atunci când a văzut că neamurile vin către El. A înălțat privirea către cer, a ridicat mâinile și a binecuvântat. Să fim printre cei pe care Dumnezeu îi fericește, să avem perspectiva asumării crucii personale, să rămânem întru Crucea lui Hristos și să fim capabili de jertfă în fiecare zi a vieții noastre”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Paraschevi” al Catedralei arhiepiscopale.