Iubitului nostru cler, cinului monahal

şi tuturor dreptmăritorilor creștini din această

de Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie,

har, milă şi pace de la Îndurătorul Dumnezeu,

iar de la noi părintească dragoste!

Hristos a înviat!

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Învierea Domnului Iisus Hristos din morți este temelia credinței creștine și evenimentul central al activității Sale mesianice. Prin Învierea Sa din morți, Hristos Domnul și-a arătat dumnezeirea (Romani 1,4) și a biruit definitiv păcatul și moartea, oferind omenirii posibilitatea de a se împărtăși din viața veșnică (I Cor. 15, 20-22). 

Acest act fundamental pentru credința noastră este retrăit anual în cadrul sărbătorilor pascale, fiecare creștin având șansa de a reactualiza în viața sa dimensiunea mântuitoare a celei mai mari minuni săvârșite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Perioada liturgică pascală nu are rolul de a reaminti evenimentul Învierii, ci de a-l face prezent și lucrător în viața creștinilor care sunt chemați să fie „fiii ai Învierii” (Luca 20, 36), lumină a lumii (Matei 5,14), martori și mărturisitori ai lucrării transfiguratoare a lui Dumnezeu Cel viu.

Iubiți frați și surori întru Hristos Domnul,

Adevărul Învierii, transmis prin lucrarea misionară a apostolilor adumbrită de prezența Duhului Sfânt, a dat naștere curajului martirilor din primele veacuri de a înfrunta moartea și suferințele pentru credința lor nestrămutată în dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu. Curajul și credința mărturisitoare a martirilor au reprezentat icoana convertirii neamurilor, care s-au așezat la masa Împărăției pentru a se adăpa și hrăni din Hristos Euharistic, după cum mărturisește Lactanțiu în secolul al II-lea: „sângele martirilor este sămânța creștinilor”. Actul martiric al șirului nesfârșit de mărturisitori nu a fost altceva decât o trecere de la moarte la viață....

Reactualizarea morții și învierii Domnului Iisus Hristos a fost trăită și mărturisită de-a lungul secolelor de pustnici și cuvioși părinți care au abandonat viața păcătoasă și și-au asumat viața în Hristos, împlinind cuvântul Evangheliei.

În ultimii 70 de ani, Biserica națională și-a proclamat sfinții în care S-a odihnit Hristos de-a lungul a două milenii de continuitate a mărturisirii dreptei credințe. Ei sunt roadele lucrării Duhului Sfânt și modele vii de credință, care au întărit identitatea spirituală și națională a poporului român. Mărturia lor a inspirat generații întregi și, prin sfinții contemporani proclamați anul acesta, continuă să ne arate că Dumnezeu este prezent în viața Bisericii și a neamului nostru. Pentru poporul român, Învierea nu a fost doar un eveniment religios, ci un reper identitar și o sursă de renaștere spirituală, mai ales în momentele grele ale istoriei.

Această forță a Învierii s-a vădit în capacitatea poporului de a renaște după fiecare suferință, păstrându-și credința și cultura, respingând orice încercare de înstrăinare. Ortodoxia a fost, cum spune părintele Dumitru Stăniloae, matca în care s-a plămădit identitatea românească, dând chip modului nostru de a simți, gândi și trăi. Neamul românesc a urmat un drum al Crucii, nădăjduind în Înviere, cu conștiința că prin suferință vine biruința, prin moarte – viața, iar prin Hristos – mântuirea.

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Chiar și după 2000 de ani, Învierea Domnului rămâne cel mai important eveniment din istoria creștinătății, cu semnificații profunde în viața fiecăruia dintre noi, deoarece biruința asupra morții nu a rămas un fapt istoric consemnat de evanghelii, ci o realitate care ne motivează și influențează existența. Ea este icoana speranței că în contextul civilizației suferinței și morții, adevărata existență este viața în Hristos, iar credința pe care o mărturisim nu se fundamentează pe o idee filosofică sau morală, ci pe un eveniment concret. În lumina acestor înțelesuri, Învierea Domnului ne cheamă la transformare interioară, la o nouă viață trăită împreună cu Hristos, fiecare biruință asupra păcatului fiind un paște personal pentru fiecare dintre noi.

În contextul socio-politic actual, marcat de instabilitate și criză, de frică și nesiguranță, evenimentul Învierii ne oferă certitudinea că nu suntem singuri, ci împreună cu singurul Dumnezeu Care suferă împreună cu noi și înviază împreună cu noi. 

În această noapte binecuvântată, Hristos-Lumina Lumii (Ioan 8, 12) ni se împărtășește în chip simbolic prin lumina pe care o ținem în mâini, cu inimi curate și emoție sfântă, o lumină a biruinței asupra întunericului absolut al păcatului. Această lumină, pe care o purtăm cu smerenie și recunoștință, ne împărtășește speranța că viața noastră poate deveni mai bună, că putem renaște în Hristos, că putem fi biruitori în fața încercărilor vieții și că avem șansa de a trăi întreolaltă, cu Dumnezeu și cu semenii, în comuniune de iubire hristică. Purtând în inimi pe Hristos înviat, suntem chemați să fim lumini din Lumina Lui, mărturisind prin faptă bunătatea și adevărul (Matei 5, 16) și reactualizând în aceste zile frumoasele tradiții pascale pe care înaintașii noștri le-au păstrat cu evlavie și ni le-au transmis cu profundă cucernicie.

Iubiții mei,

Așa cum v-am obișnuit, cu prilejul celor două mari sărbători care celebrează Nașterea și Învierea Domnului, și de această dată, la ceas de lumină și bucurie sfântă, vă împărtășesc câteva gânduri lirice adunate într-un poem pe care l-am intitulat: 

Iadule, unde-ți este biruința?

Popoare și neamuri, Oameni și oameni, având gândul curat,

Veniți să primiți lumina pascală, simțind că Hristos a înviat!

E ziua în care pământul se-aprinde din focul iubirii nestins,

Îngeri și oameni cântă-mpreună, că moartea Hristos a învins.

Tot omul ce are suflarea Vieții, chiar paria lumii de-ați fi,

Toată suflarea, cu toată făptura, fiți veseli în astfel de zi.

E ziua în care Domnul coboară să spună la cei din Șeol:

„Toți fii credinței, ieșiți la Înviere, lăsând întunericul gol.”

Având fiecare lumina Învierii în sufletul vostru stingher,

Hristos vă invită să fiți împreună la Marele Praznic, în cer.

Gustând din ospățul Iubirii depline, apoi, sorbind din potir,

Primi-vei în suflet curajul și harul să mori pentru El ca martir.

De veacuri românii, cinstind Învierea, frumoase tradiții au creat,

Prin orice lucrare, în duhul credinței, au slăvit pe Hristos înviat.

În noaptea de Paște mergeau să așeze la crucea celor plecați

Lumina pascală la care, aievea, vorbeau cu cei răposați,

O, Doamne Iisuse, Stăpânul vieții, Tu, Paștele nostru suprem,

Când marea-nserare veni-va și nouă, cu Tine vrem să înviem.

Scăldați în lumina divină din ceruri, uniți în cuget curat,

Cu sfinții Lui îngeri și sfinții Iubirii cânta-vom Hristos a înviat!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător, 

† IOACHIM,

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

*dată în reședința arhiepiscopală din Roman, astăzi, 20 aprilie 2025