Doamne, Dumnezeul meu, Călăuzitorul, Chivernisitorul și Purtătorul de grijă al vieții mele, din prea multa Ta iubire, mi-ai dat și mie să am conștiința întregului univers și libertatea de a-mi duce viața într-un infim spațiu din infinitatea stăpânirii Tale, pe care am datoria să-l pregătesc pentru transfigurare, așa cum îmi pregătesc propria-mi mântuire. Dar din cauza slăbiciunilor omenești și a ispitirii răului, în timpurile acestea, umanitatea Te-a uitat pe Tine, Creatorul și Proniatorul tuturor, a transformat pământul într-un pustiu arid și o vale a plângerii. Astfel, lumea în care trăiesc a devenit un loc de nesiguranță, nestatornicie, unde frica de moarte, teama de necunoscut, nasc în sufletul meu sentimentul nimicniciei și neputinței, care duc la deznădejde și disperare toată ființa mea.
În fiecare zi când trebuie să ies din adăpostul binecuvântat al casei mele, să-mi împlinesc datoriile și rosturile care îmi sunt rânduite, pentru a câștiga cele necesare traiului zilnic, mă simt împresurat de felurite primejdii, ispite sau întâmplări nefirești. Deși Tu ești omniprezent, ochii mei nu Te mai văd din cauza mulțimii oamenilor tulburați și a imaginilor stricătoare de suflet; urechile mele nu mai pot asculta cuvântul Tău, care zidește, din pricina zgomotului asurzitor și obositor al lumii agitate și a vehiculelor în plină viteză. Toate simțurile parcă mi se împătimesc și rămân în starea lor trupească dintru început, nu se mai înduhovnicesc cum ar trebui.
De aceea, te rog, Doamne, Dumnezeule, mult milostive, arată-mi semnul prezenței Tale în toată ființa mea, iar atunci când ies din sălașul casei mele, trimite îngerii Tăi să mă vegheze și să mă ferească de orice răutate ce poate surveni de la lume sau de la duhurile rele care zboară în văzduh. Trezește în sufletul meu sentimentul prezenței Tale în orice clipă, ca să nu mă clatin nici în credința și nici în nădejdea atotputerniciei Tale. Dă-mi curajul și puterea de a trece de orice primejdie și obstacol care pot surveni în orice clipă în drumul meu și întărește-mi credința în nevăzuta Ta prezență, ca să pot zice și eu ca prorocul David: „Unde mă voi duce de la Duhul Tău? Și de la Fața Ta unde voi fugi? De mă voi sui în Cer, Tu acolo ești; de mă voi pogorî în iad, de față ești. De voi lua aripile mele de dimineață, și mă voi sălășlui la marginile mării, și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta.” (Ps. 138, 6-9).
Așadar, Tu, care ai scaun cerul, iar așternut picioarelor, pământul, știind că ești prezent în tot locul stăpânirii Tale, însoțește-mă pururea în umbletele mele și ajută-mă să rămân sub mantia iubirii Tale milostive, ca să împlinesc voia Ta și să Te slăvesc în toate zilele vieții mele, pe Tine Dumnezeul meu Cel lăudat și preaslăvit în trei Ipostasuri, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Treimea ce de-o-ființă și nedespărțită, în vecii vecilor. Amin.
*rugăciune alcătuită de Arhiepiscopul Ioachim Giosanu al Romanului și Bacăului
