Parohiile din cuprinsul Protopopiatului, au marcat acest moment de sărbătoare, „Mica Unire”, printr-o serie de manifestări liturgice, în special oficierea Sfintei Liturghii, a slujbei de Te Deum, urmată de o slujbă de pomenire pentru toți cei care au contribuit la punerea bazelor statului român modern. În cadrul rugăciunilor, au fost pomeniți cu recunoștință:

• Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cel care a întruchipat voința de unitate a românilor de pe ambele maluri ale Milcovului;
• Episcopul Melchisedec Ștefănescu, ierarhul cărturar de la Roman, care a sprijinit activ idealul național;
• Mitropoliții Nifon al Țării Românești și Sofronie al Moldovei, piloni de stabilitate ai Bisericii în vremuri de mari transformări politice.

Celebrarea Unirii Principatelor Române și comemorarea făuritorilor acesteia constituie un act solemn de recunoștință, prin care se păstrează aprinsă candela unității și demnității noastre naționale. Acad. Ioan-Aurel Pop consideră Unirea Principatelor de la 1859 (24 ianuarie) drept actul politic fundamental prin care românii s-au ridicat la maturitate națională, reprezentând o "unire a inimilor" și a voinței populare, nu doar un simplu demers diplomatic. Această realizare a fost privită ca baza modernizării statului român, unind Moldova și Țara Românească sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, într-un context internațional complex, prin folosirea ingenioasă a prevederilor Convenției de la Paris.  A fost primul pas, urmat de dobândirea independenței din1877/1878, care a fost încununat cu Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

(Pr. Andrei Alixandrescu)