Hristos trecea prin Ierihon și tot vorbind, mergând încet,
Un orb văzu în mintea lui trecând Iisus din Nazaret.
Și totuși orbul îi întreabă, simțind mulțimea fremătând:
„Cine-i ce trece-n prejma mea, orașul nostru străbătând?”
Un trecător îi zice-n grabă: „Este Iisus din Nazaret!”
Îi dete doi dinari, mustrându-l: „Să taci din gură…! Fii discret..!”
Dar orbul nici nu vrea s-audă și-ncepe tare a striga:
„Iisuse , Fiu născut din David, ai milă și de viața mea!”
În treacăt, câțiva iar îl mustră, voind să-l ducă-ntr-un iatac.
Iisus s-oprește lângă dânsul și-i zice blând: „Ce vrei să-ți fac?”
Ca și toți orbii ce nu au văzul, însă cu mintea lor pre-văd
Și-acesta zice, mai în grabă: „O, Doamne sfinte, vreau să văd!
Aș vrea să văd Lumina lumii, Cea care-n lume a venit;
Aș vrea să văd, în dimineață, cum soarele a răsărit;
Aș vrea să văd Cuvântul Vieții, venit în lume ca Logos;
Aș vrea să văd, cu ochi-n lacrimi, frumosul chip al lui Hristos;
Aș vrea să vad ceru-n lumină ce din iubire fu creat;
Aș vrea să vad tot universul în conținutul lui bogat.
Aș vrea să văd în fiecare cum strălucește chipul Său;
Aș vrea să simt în tot pământul cum se slăvește Dumnezeu.
Aș vrea să văd un prunc în leagăn vorbind în somnu-i cu Iisus,
Aș vrea să văd pe mama care în lumea asta l-a adus.
Aș vrea să văd cum crește iarba prin munți, pe dealuri sau pe văi;
Aș vrea să simt cum Creatorul a pus în toate-ai Săi logoi ;
Aș vrea să văd cum apa curge dinspre izvor înspre ocean;
Aș vrea să simt cum Providența ne apără de cel viclean.
Aș vrea să văd cum Fiul veșnic e zugrăvit de iconar,
Aș vrea să simt cum se preface vinul în sânge pe altar.
Aș vrea să văd oamenii harnici muncind cu trudă pe ogor;
Aș vrea să văd îngeri din ceruri cântând cu oamenii în cor.
Aș vrea să văd cum își îndoaie genunchiul omul rugăciunii;
Aș vrea să văd cum se frământă chipul cel Sfânt în Casa Pâinii;
Aș vrea să văd căzând în noapte o lacrimă de pocăință;
Aș vrea s-aud văzând cu ochii pe cei ce zac în suferință;
Aș vrea să văd un pustnic ce în priveghi contemplă cerul
Aș vrea să știu cum el coboară din minte-n inimă misterul.
Aș vrea să vad bârna ascunsă în ochii mei întunecați,
Aș vrea să-nvăț cum să scot paiul din ochii cei înlăcrimați;
Aș vrea să văd în ghicitură Împărăția cea de Sus;
Aș vrea să gust nectarul vieții chemând mereu pe Domn-Iisus.
Aș vrea să vad cum minți curate sorbesc din cărți înțelepciune;
Aș vrea să văd tot mai mulți oameni cu drag venind la rugăciune.
Aș vrea să văd păstori destoinici, păzindu-și turma cu credință;
Aș vrea să văd smeriți călugări uscați de post și de căință.
Aș vrea să merg să văd bătrânii uitați în case de azil;
Aș vrea să știu că-n astă lume nu mai curg lacrimi de copil.
O, Doamne Sfinte, dă-mi vederea să-ți văd și chipul nevăzut!
S-aud cuvântul gurii Tale: Credința ta te-a mântuit!”
*Meditație lirică la pericopa evanghelică din Duminica a 31-a după Rusalii