După citirea pericopei evanghelice, părintele profesor a ținut un scurt cuvânt de învățătură, în care a făcut o paralela între unitatea de mărturisire a credinței din perioada carcerala și unitatea care ar trebui să existe nediscreționar între cei care continuă să mențină vie memoria mărturisitorilor.

În jur de 400 de persoane au luat parte la această manifestare care s-a încheiat cu parastasul pentru toți cei care au adormit în Spitalul Penitenciar de la Târgu Ocna, printre care arhimandritul Gherasim Iscu și Valeriu Gafencu.

La finalul parastasului, părintele Valentin Băltoi, consilier cultural al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a transmis cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

 Chiriarhul a vorbit despre rezistența prin rugăciune și cultură ca o mărturisire a lui Dumnezeu Iubire.

Elitele intelectualității românești au rezistat în închisoare cu gândul la ideal, la cei rămași acasă și la Dumnezeu, căci despre Dumnezeu și credință vorbește poezia din carceră. Născută din suferința tinereții, poezia din celulă a devenit rugăciune, iar rugăciunea haină și hrană, mâncare și băutură, putere transfiguratoare. Gândul la Dumnezeu îi făcea pe deținuți să uite de durerea provocată de zalele de la picioare, care le rodea gleznele, iar celula devenea chilie în care Iisus fericea pe prigoniții pentru dreptate, îi întărea în credință și le îngrijea rănile mereu deschise ale demnității umane desfigurate de torționari. Radu Gyr, Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Sandu Tudor, Valeriu Gafencu sunt câțiva, poate cei mai cunoscuți dintre poeții care fără hârtie și creion au scris poemul unui neam în suferință, care au descris în vers viața unui sfânt al închisorilor care peste timp a trebuit să mărturisească asemenea mucenicilor din Sevastia încă o dată credința în Dumnezeu și iubirea de neam.

În cuvântul său, Ierarhul a vorbit și despre identitatea națională și neuitarea mărturisitorilor din toate timpurile.

Să nu trecem în uitare istoria acestei țări și faptele uimitoare pe care eroii și martirii le-au așezat la edificiul său spiritual. Să nu uităm faptele celor care au dar sens și geniu acestei națiuni și care, sacrificând totul, au luptat pentru un ideal și ne-au lăsat moștenire o țară. Un român autentic își asumă istoria neamului său și gândește cu recunoștință la cei ce au făurit-o. Să nu ne dezicem de ceea ce suntem, să ne iubim țara și să ne aducem contribuția la împlinirea și conservarea idealurilor pentru care au luptat martirii și eroii acestui neam! Noi am venit astăzi aici ca să le spunem martirilor neamului că România pentru care ei au murit are nevoie de rugăciunile lor, de ocrotirea lor și că noi, generația actuală avem datoria nu doar de a le comemora periodic faptele, ci și de a lupta pentru păstrarea patrimoniului spiritual lăsat moștenire de ei.

Apoi, toți cei prezenți s-au deplasat la troița ridicată în curtea Bisericii "Sfinții Împărați" unde soborul preoților a înălțat rugăciuni pentru sufletele mărturisitorilor din temnița comunistă, iar părintele Amfilohie Brânză, duhovnicul Mănăstirii Diaconești, a adresat un cuvânt de învățătură tuturor celor prezenți.

***

Prima comemorare de la Târgu Ocna a avut loc în 1991, fiind organizată de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România care s-a implicat și în organizarea slujbei de înmormântare pentru toți deținuții din gropile comune. Prin temnița de la Tg. Ocna au trecut numeroși slujitori ai sfintelor altare, cei mai cunoscuți dintre ei fiind Arhimandritul Gherasim Iscu, Pr. Constantin Voicescu, Pr. Viorel Todea, Pr. Ilie Lăcătușu, Pr. Sinesie Ioja, Pr. Pimen Bărbieru, Pr. Adrian Cărăușu, Pr. Iustin Paven, Pr. Constantin Savu, Pr. Gh. Burniche, precum și numeroși mireni, între care cel mai cunoscut și mai mediatizat este Valeriu Gafencu, numit de către Nicolae Steinhardt „Sfântul inchisorilor“.

(pr. Daniel-Ionel Marari)