Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Parohia ,,Pogorârea Sfântului Duh” Asău, sub coordonarea părintelui paroh Paraschiv Banciu a derulat în perioada decembrie 2017-februarie 2018, Proiectul educațional transfrontalier ,,CARTEA UNEȘTE INIMI”.
Urmând o bună tradiție și o minunată colaborare cu școala, în cadrul Parteneriatului ,,SCOALĂ - FAMILIE - BISERICĂ”, părintele Paraschiv Banciu a beneficiat de sprijinul colectivului de cadre didactice, coordonat de o sufletistă și inimoasă directoare,Vrânceanu Cătălina, împreună cu doamnele învățătoare Suciu Marina și Puiu Elena.
Prezentul proiect a apărut ca o necesitate de a comunica, de a colabora, de a menţine vie flacăra sufletului românesc din Republica Moldova şi Ucraina, pământ din pământul românesc, smuls de la trupul ţării în vara tragică a anului 1940.
Prin intermediul manualelor, în special al manualelor de religie, al cărţilor, în general primite donație de la enoriașii Parohiei Asău și trimise fraților români din Republica Moldova şi Ucraina, ne-am dorit să-i ajutăm să nu uite faptul că au fost, sunt şi vor fi parte din neamul românesc.
Prezentul proiect pledează pentru o atitudine optimistă: nimic nu este pierdut atât timp cât nu ratăm momentul iniţierii copiilor în lumea activităţilor culturale, a cititului şi scrisului în limba română. Prin derularea acestui proiect s-a dorit promovarea și preţuirea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti prin respectarea, practicarea şi transmiterea acestora, generației tinere.
Sperăm că relaţiile dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului vor fi mai strânse şi că vor conştientiza importanţa limbii române în menţinerea vie a spiritului românesc.
,În aceeași limbă
Toată lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ți-e dor de mama
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.
Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.
( GRIGORE VIERU)