Profundă recunoștință ctitorilor României Mari

Întâi Decembrie este ziua nașterii României ca stat unitar între statele independente ale lumii și a consolidării conștiinței naționale, ziua în care românii din Transilvania, Regatul României, Bucovina și Basarabia, care mărturiseau aceeași credință apostolică și vorbeau aceeași limbă a vechilor cazanii, au rostit într-un glas numele țării care de peste o sută de ani ne ocrotește între granițele ei și a dat numele identității noastre naționale.

Această măreață împlinire, care reflectă realizarea unității geo-politice și religioase românești, trezește în inima generației de astăzi a românilor de pretutindeni sentimente înălțătoare de autentică și profundă trăire, amintindu-ne tuturor de personalitățile marcante ale națiunii noastre care și-au consumat existența luptând pentru un ideal și lăsându-ne moștenire o țară.

Prezenți pe toate meridianele lumii, în țară sau diaspora, cu mâna așezată în dreptul inimii, rostind cu luare aminte nemuritoarele versuri ale Imnului Național și privind cu demnitate la drapelul țării, românii au datoria sfântă de a purta o vie și profundă recunoștință celor care și-au înscris numele între cele ale ctitorilor acestui neam binecuvântat de Dumnezeu. 

Trăim astăzi momente dificile și nesigure în care informațiile contradictorii, știrile alarmiste sau conflictele armate, transmit incertitudine și dezbinare, făcând cu atât mai dificilă păstrarea stării de concordie și normalitate între fiii și fiicele neamului românesc. În acest context istoric, mai mult ca oricând, se simte nevoia de înțelepciune, de echilibru, de solidaritate, de ajutorul și de binecuvântarea lui Dumnezeu. De aceea, vă îndemn ca, în această zi de aleasă sărbătoare națională, mijlocind pacea și înțelegerea între oameni, să nu uităm că suntem un popor creștin și evlavios care în istoria sa a învins toate provocările înălțând în rugăciune gândul către Dumnezeu, care l-a ocrotit și călăuzit.

Această zi de sărbătoare națională să fie pentru fiecare dintre noi prilej de pioasă aducere aminte de creatorii României Mari, imbold de a rămâne în unitate de neam și de credință, îndemn de a nu trece în uitare valorile cultural-religioase care împlinesc identitatea noastră națională, simbol și putere de a prețui și conserva patrimoniul inestimabil al românității lăsat prin testament fiilor și fiicelor acestui neam. Oriunde am fi în lume, să mărturisim cu inima crezul nostru național, iubirea de neam și de țară, să ne cinstim eroii și să purtăm o adâncă recunoștință generației de geniu care a trăit pentru împlinirea unui vis măreț.

Rugăm pe Milostivul Dumnezeu să binecuvânteze Ziua Națională a României, să insufle tuturor celor care locuiesc în această țară pacea și iubirea, să inspire pe cei ce ne conduc în a lua cele mai bune decizii pentru binele cetățenilor țării, să ocrotească pe români oriunde s-ar afla în lume și să ne dea puterea de a rămâne vrednici urmași ai părinților acestei națiuni.

 

Dumnezeu să binecuvânteze România și pe români!

 

† IOACHIM,

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului