Duminică, 18 octombrie 2026, comunitatea Parohiei Dofteana II, din Protopopiatul Onești, a trăit un moment de sărbătoare prilejuit de sfințirea picturii noii biserici, cu hramurile „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, „Sfânta Cuvioasă Parascheva” și „Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou”. Slujba de sfințire a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim. Evenimentul a marcat încheierea unei noi etape dintr-un proiect început în urmă cu zece ani, prin eforturile părintelui paroh Iustin-Mihalache Isache, ale administrației locale și ale credincioșilor. Sărbătoarea a început cu Sfânta Liturghie arhierească, oficiată pe o scenă amenajată în apropierea bisericii și a altarului de vară. Alături de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a slujit un sobor de preoți și diaconi, între care s-au aflat părintele Nicolae Zaharia, protopop de Onești, și clerici din parohiile și mănăstirile învecinate. La eveniment au participat și părintele arhimandrit Zenovie, starețul Mănăstirii Nechit, precum și părintele Costel Burlacu, de la Parohia Brâncuși din București. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Evia” al Parohiei Brâncuși, din Sectorul 6 al Capitalei. La sărbătoare au fost prezente și autorități locale, județene și centrale, între care primarul comunei Dofteana, Ioan Bujor. În ciuda vremii răcoroase și a cerului înnorat, credincioșii au participat la Sfânta Liturghie, iar numeroși copii s-au împărtășit cu Sfintele Taine. Prezența lor a fost remarcată de ierarh, care le-a adresat un îndemn special în cuvântul său de învățătură.
„Prețuiți viața, dar prețuiți-o în legătură cu izvorul ei”
Pornind de la pericopa evanghelică a Duminicii a XX-a după Rusalii, despre învierea fiului văduvei din Nain, Preasfințitul Părinte Teofil a vorbit despre întâlnirea omului cu Mântuitorul Iisus Hristos, Izvorul vieții, și despre responsabilitatea fiecărui creștin de a prețui darul primit de la Dumnezeu. Adresându-se îndeosebi copiilor și tinerilor prezenți, ierarhul i-a îndemnat să înțeleagă valoarea vieții și să păstreze legătura cu Hristos:
„Să prețuim viața pentru că este darul lui Dumnezeu, mai ales cei care sunt tineri și au înainte acest drum de parcurs. Prețuiți viața, dragii mei, dar prețuiți-o în legătură cu izvorul ei, adică cu Mântuitorul Iisus Hristos. Ori de câte ori vă veți întâlni cu Iisus, El va purta grijă de viața voastră. Să rețineți acest cuvânt și acest îndemn și să-l puneți la inimile voastre.”
În continuarea cuvântului, Preasfinția Sa s-a adresat părinților, amintind durerea mamei din Evanghelie și mângâierea pe care aceasta a primit-o prin întâlnirea cu Mântuitorul:
„Întâlnirea familiei cu Iisus aduce mângâiere. Nu mai plângeți pe copiii voștri, ci spuneți-I lui Iisus durerile sau încercările prin care treceți ca părinți, ca mame și ca tați.”
Referindu-se apoi la sfințirea picturii, ierarhul a explicat semnificația teologică a icoanei, întemeiată pe adevărul Întrupării Fiului lui Dumnezeu și pe învățătura formulată de Sinodul al VII-lea Ecumenic. Preasfințitul Părinte Teofil a arătat că imaginile sfinte din biserică nu sunt doar elemente de înfrumusețare a lăcașului, ci mărturii ale credinței și chemări adresate fiecărui creștin de a-și modela viața după chipul lui Hristos și al sfinților.
O biserică nouă, alături de un lăcaș vechi de peste două secole
Pentru comunitatea din Dofteana II, sfințirea picturii a reprezentat împlinirea unei lucrări începute în urmă cu un deceniu. Istoria noului lăcaș este strâns legată de vechea biserică de lemn, aflată în imediata apropiere, care, potrivit mărturiei părintelui paroh Iustin-Mihalache Isache, datează în forma sa actuală din jurul anului 1770. De-a lungul timpului, aceasta a rămas un reper al vieții religioase locale, însă dimensiunile și condițiile sale nu mai răspundeau nevoilor pastoral-misionare ale comunității. Astfel, după numirea sa ca paroh, în anul 2010, părintele Iustin-Mihalache Isache a inițiat demersurile pentru construirea unui nou lăcaș de cult, cu sprijinul primarului Ioan Bujor, al Consiliului Local și al enoriașilor. În cuvântul rostit la sărbătoare, părintele paroh a reconstituit principalele momente ale acestei istorii. În anul 1955, vechea biserică de lemn a fost resfințită de preotul Mazilu. La 7 octombrie 2018, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim a târnosit Sfântul Altar al noii biserici. Opt ani mai târziu, comunitatea s-a reunit pentru sfințirea picturii și binecuvântarea lucrărilor realizate în cadrul ansamblului bisericesc. Evocând începuturile proiectului și nevoia construirii unui nou lăcaș de cult, părintele Iustin-Mihalache Isache a explicat:
„În acest format, datează undeva din anul 1770, deci undeva din secolul al XVIII-lea, și nu mai putea deservi în acel moment necesităților pastoral-misionare ale comunității. Și de aceea, având sprijinul efectiv al domnului primar Ioan Bujor, enoriaș al parohiei noastre, și al Consiliului Local, dar și al credincioșilor, ne-am văzut visul împlinit astăzi, acela de a avea o nouă biserică.”
Totodată, părintele paroh a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim pentru încrederea acordată în cei 16 ani de slujire în parohie, precum și primarului Ioan Bujor, administrației locale, credincioșilor și tuturor celor care au contribuit la ridicarea și înfrumusețarea bisericii.
O lucrare comună a Bisericii și a comunității
La încheierea Sfintei Liturghii, părintele Nicolae Zaharia, protopop de Onești, a evidențiat colaborarea dintre părintele paroh, autoritățile locale și credincioși, arătând că realizarea unui asemenea proiect presupune nu doar resurse materiale, ci și asumarea unei responsabilități față de comunitate. Referindu-se la eforturile comune ale părintelui paroh Iustin-Mihalache Isache și ale primarului Ioan Bujor, părintele protopop a subliniat că acestea reprezintă o formă de slujire a comunității, inspirată de învățătura Evangheliei:
„Părintele, împreună cu domnul primar, au considerat că sunt robi ai lui Dumnezeu, robi ai cerului și robi ai comunității. Pentru că au înțeles cuvântul evanghelic că cel ce vrea să fie mai mare, cel ce vrea să fie întâi, trebuie să slujească tuturor.”
Părintele protopop a remarcat, de asemenea, că în satele comunei Dofteana au fost realizate, în ultimii ani, lucrări de construire și înnoire a lăcașurilor de cult, ca expresie a colaborării dintre Biserică, administrația locală și credincioși.
Distincții și daruri de recunoștință
Un moment important al sărbătorii l-a constituit acordarea unor distincții și daruri de recunoștință celor care au sprijinit realizarea noului ansamblu bisericesc. Părintele paroh Iustin-Mihalache Isache a primit distincția „Crucea Țării de Jos”, precum și o icoană a Sfintei Cuvioase Parascheva, în semn de apreciere pentru activitatea pastorală și pentru eforturile depuse în construirea și înfrumusețarea bisericii. Primarul comunei Dofteana, Ioan Bujor, a primit o distincție de vrednicie și o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos, ca recunoaștere a sprijinului acordat comunității parohiale. Au fost acordate, de asemenea, distincții de vrednicie unor persoane implicate în realizarea lucrărilor, între care soția primarului, pictorul Răzvan Sterea, sculptorul Ion Lipan și Ionuț Radu.
La rândul său, primarul Ioan Bujor a oferit daruri Preasfințitului Părinte Teofil Trotușanul, părintelui arhimandrit Zenovie, starețul Mănăstirii Nechit, părintelui paroh, precum și constructorului și proiectantului, exprimându-și astfel recunoștința pentru contribuția lor la realizarea lucrării.
În semn de recunoștință pentru prezența și binecuvântarea arhierească, părintele Iustin-Mihalache Isache i-a oferit Preasfințitului Părinte Teofil o icoană a Maicii Domnului. După Sfânta Liturghie și cuvintele rostite de ierarh, de părintele protopop și de părintele paroh, a fost săvârșită slujba de sfințire a picturii bisericii. Tot în cadrul sărbătorii a fost binecuvântat și magazinul bisericesc „Sfântul Evanghelist Luca”, amenajat în cadrul ansamblului parohial. Pentru credincioșii din Dofteana II, ziua de 18 octombrie 2026 a însemnat mai mult decât încheierea unor lucrări de construcție și înfrumusețare. Alături de vechea biserică de lemn, martoră a peste două secole de viață religioasă, noul lăcaș își continuă de acum istoria cu pictura sfințită, ca rod al unei lucrări în care s-au întâlnit stăruința preotului, sprijinul comunității și generozitatea celor care au contribuit la împlinirea ei. (Monica Dumitrescu)
