Cunoscuți sau fără de nume, căzuți pe front pentru apărarea teritoriilor străbune, uitați în teritoriile străine sau pierduți între zidurile reci și întunecoase ale închisorilor, femei și bărbați, tineri și bătrâni, cu toții au îmbrățișat jertfa supremă având ca singur țel unitatea, libertatea și demnitatea poporului român. 

Sărbătoarea a debutat cu oficierea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, săvârșită de către preoții Parohiei Ortodoxe Lazaret împreună cu enoriașii, în cadrul căreia s-au ridicat rugăciuni speciale pentru cei căzuți la datorie, de-a lungul istoriei noastre.

Cuvântul de folos a fost rostit de către părintele protoiereu, Eugen Ciuche, care a subliniat însemnătatea Marelui Praznic al Înălțării Domnului, necesitatea cinstirii celor care și-au dăruit viața pentru semeni și pentru idealul național, precum și istoria Spitalului de contagioși al Armatei a II-a și a capelei Lazaret, amplasate în locul în care astăzi se află biserica. 

La patruzeci de zile după Înviere, împreună cu sărbătoarea Înălțării Domnului, Biserica își cinstește eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și locurile, care s-au jertfit pentru apărarea patriei și a credinței, precum și a valorilor poporului român. După terminarea primului război mondial, conform decretului nr. 1913, publicat în Monitorul Oficial, pe 4 mai 1920, fiecare biserică din țară are datoria de a-i cinsti pe cei căzuți pe front pentru a fi pomeniți întru veșnicie, iar din 1999 și 2001, prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională a poporului român.

La finalul Sfintei Liturghii, pentru a marca Ziua Eroilor, a fost expusă în cadrul așezământului o icoană a Sfintei Mahrame, parte a Colecției „Vasile Heisu” din cadrul Muzeului de Etnografie din Bacău. Icoana, pictată în ulei, pe un suport de lemn improvizat din cinci scânduri, reprezintă chipul Mântuitorului Iisus Hristos de pe Sfânta Mahramă, ținută de doi îngeri. Urmele războiului sunt vizibile și astăzi pe icoană, acolo unde schijele bombelor dau mărturie despre luptele crâncene din vara anului 1917. 

Din scrierile preotului Vasile Heisu, cel care a pus bazele Expoziției Permanente de Etnografie din Bacău, icoana a stat la Mărășești pe timpul celor 28 de zile de luptă, apoi a fost expusă în școala primară din localitatea Răcăciuni, județul Bacău, până în perioada comunistă, când a fost folosită pe post de oblon al podului din școală. Ulterior, părintele Vasile Heisu a descoperit icoana la Răcăciuni și a așezat-o la loc de cinste în cadrul unui Muzeu de Etnografie. 

Despre însemnătatea icoanei și de despre rolul monahilor și al preoților militari din timpul Primului Război Mondial a vorbit doamna Elena-Brîndușa Popovici, muzeograf în cadrul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău. 

Sărbătoarea s-a încheiat cu o slujbă de pomenire în fața monumentului ridicat în memoria eroilor, ostașilor și luptătorilor români din curtea bisericii Lazaret, iar în semn de recunoștință au fost intonate cântece patriotice și a fost depusă o coroană de flori.