Pogorârea Duhului Sfânt, sărbătoare care încununează suita de praznice împărătești generate de Întruparea Mântuitorului, a fost serbată la catedrala arhiepiscopală din Roman prin oficierea de către Părintele Arhiepiscop Ioachim a Sfintei Liturghii urmată de Vecernia plecării genunchilor și apoi de sfințirea crengilor de tei.
Sărbătoarea Rusaliilor, a Cincizecimii sau a Pogorârii Duhului Sfânt a fost serbată la catedrala Arhiepiscopală ce poartă hramul Sfintei Cuvioase Parascheva prin oficierea de către Arhiepiscopul Ioachim a Dumnezeieștii Liturghii. Împreună cu Înaltpreasfinția Sa au slujit părinții și diaconii Catedralei, precum și alți clerici, la slujbă participând și numeros popor.
În cuvântul rostit în cadrul slujirii euharistice din 4 iunie 2017, Înaltpreasfinția Sa le-a vorbit credincioșilor despre praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, explicând lucrarea Duhului Sfânt în Biserică și în lume.
Astăzi este întemeierea Sfintei noastre biserici din care facem parte. Pogorârea Duhului Sfânt devine una dintre cele mai însemnate sărbători ale creștinătății întrucât în mod nevăzut și inefabil a fost trimis Duhul cel Sfânt prin care noi trăim și suntem în această lume. Aşadar, prin Duhul Sfânt se realizează, la plinirea vremii, întruparea şi se derulează existenţa lui Hristos şi, tot prin El, se realizează învierea Lui. Finalitatea acestora nu este alta decât „Rusaliile“, pentru ca noi să fim „plini de Duh Sfânt“ şi să trăim în epoca Duhului Sfânt. În Hristos, Biserica devine „Biserica Duhului Sfânt“, unde omul găseşte - sau ar trebui să găsească - spaţiul libertăţii sale fără limite, libertate responsabilă şi creatoare... În lumina Duhului Sfânt, omul este în acelaşi timp în Hristos şi cu Hristos. Prin Hristos, Care este „Faţa umană a Tatălui“, omul devine capabil să întâlnească pe orice semen al său ca pe o persoană angajată în perspectiva asemănării cu Dumnezeu. Duhul ne face pe fiecare să distingem în noi icoana hristică.
După Sfânta Liturghie, Ierarhul alături de clericii prezenți a oficiat Vecernia în cadrul căreia s-au citit din fața Sfintelor Uși cele șapte rugăciuni speciale, de invocare a Sfintei Treimi.
La final au fost binecuvântate ramurile de tei pregătite dinainte, Părintele Arhiepiscop explicând în cuvântul său și semnificația folosirii în cult a ramurilor din diverse specii de arbori.
Noi în general folosim în România, pentru a sfinți la acest mare praznic, frunzele de tei, nuc, dar și de fag. Aceste ramuri pe care le împărțim astăzi reprezintă simbolul Sfintei Treimi, care dorește să purifice întreaga umanitate, fiecare din arbori având doar trei litere, asemenea persoanelor Preasfintei Treimi. Să rămânem cu toții sub acoperirea Duhului Sfânt toată viața noastră.
Răspunsurile liturgice au fost oferite la acest praznic împărătesc de corala „Paraschevi”.
(pr. Daniel Marari)
