Misterul despărțirii dintre trup și suflet,

Osifică mișcarea la orice fel de umblet.

Durere simt în suflet, și-aș vrea să iau aminte,

Cum azi un preot vrednic s-așază-între  morminte.

 

Un nor de întuneric mă face mai stingher,

Când văd c-al meu prieten se naște azi în cer.

Gândesc la taina morții cu ochi înlăcrimat

Îmi fac o sfântă cruce și strig îndurerat:

 

Oh, Doamne, Doamne Sfinte, hai, vin-o de mă-învață

Ce-i viața efemeră și viața după viață!

 

Eu știu că rațiunea mi-ai pus-o suverană

În tot ce-i perceptibil din latura umană.

Sunt însă, fenomene..... în fire nepătrunse,

Și nu mă deranjează, dacă-mi rămân ascunse.

 

Totuși, misterul morții rămas nedezlegat,

Provoacă agoasă în sufet întristat.

Nu moartea mă îngrozește, ci veșniciei ei!

Au spus-o filozofii… ba, chiar și sfinții Tăi !

 

Dar, azi, Tu spune-mi clipa când voi pleca din viață,

Și timpul când începe Viața după viață.

Deși ești Viața lumii, Tu ai murit pe cruce,

Ca să ne-arăți cărarea ce la Viață duce.

 

Prin Tine, moarte-i Paște, adică un pasaj

Spre locul unde morții vorbesc un alt limbaj.

********

 

Azi gândesc la toate-acestea ca un smerit slujitor,

Prohodind un scump prieten, și un mare trăitor.

Preotul Dumitru Toflea, de pe Trotuș în amonte

În ziua Întâmpinării a trecut le cele sfinte.

 

Dup-o viață virtuoasă, dar plină de suferinți,

A fost chemat de *mpăratul, să-l așeze între sfinți.

Trupul lui topit de boală se pune în cimitir,

Și va fi cinstit de semeni, cum cinstesc pe un martir.

 

Țintirimul nu e veșnic, ci un fel de dormitor

Unde trupul își așteaptă sufletul nemuritor.

Deci, părintele Dumitru merge și se odihneste,

Până va fi Parusia și-nvierea cea de obște.

 

Tu, soție înțeleaptă – Iubitoare de Hristos,

Ai pus punct la un capitol, care  s-a-ncheiat frumos.

N-ai avut răgaz în viață, nici odihnă pe pământ.

Ai fost Simon din Cirene, unui preot bun și sfânt.

 

Cu cei doi băieți ai voștri, ce vi i-a dat Dumnezeu,

Ați purtat cu demnitate crucea spre altarul Său.

Denis a plecat mai grabnic, loc în cer vă pregătească

Seby a rămas cu tine pomeniri să săvârșească.

 

Voi, iubiții mei prieteni, credincioșii gospodari

Păstrați vie amitirea preotului din Blidari.

Rugați-vă pentru dânsul, urmați sfaturile lui

Că și el se roagă-n taină la altarul cerului.

 

Fie-i țărâna ușoară și smeriți să-l pomenim

Ca pe un păstor destoinic și statornic  să-l iubim.

El va sluji liturghie în soborul cel ceresc,

Unde, cu toți drepți lumii, din Hristos se-mpărtășesc*

 

Arhiep. Ioachim

 

*Poem alcătuit și rostit la Înmormântarea Părintelui Dumitru Toflea, (4 februarie 2020) fost preot în Parohia Blidari, Prot. Onești, jud Bacău.