Duminică, 23 mai 2021, după Sfânta Liturghie, în Biserica „Sfântul Gheorghe”, Bacău, a fost oficiată slujba de prohodire a Părintelui Vasile Radu, fost consilier eparhial, fost protoiereu de Bacău și fost paroh al acestei biserici.
Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, preoți din întreaga eparhie și credincioși din urbea băcăuană și-au luat rămas bun de la cel care a fost consilier eparhial în administrația Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, protopop al Protoieriei Bacău, frate întru slujire, părinte duhovnicesc și un bun administrator și ctitor înnoitor al bisericii închinate Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Câteva crâmpeie din viața regretatului părinte au fost evocate de către PC Conf. univ. dr. Arhim. Miron Vasile de la Facultatea de Teologie „Sf. Apostol Andrei”, Constanța.
La sfârșitul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat un cuvânt de compasiune familiei îndoliate, preoților și fiilor duhovnicești, făcând un portret în cuvinte al celui trecut la cele veșnice:
„Părintele Radu Vasile trebuie socotit o personalitate marcantă a acestei eparhii. Ca ierarh, l-am văzut pe părintele Vasile Radu ca imaginea exemplară a preotului misionar, a preotului neplafonat, a preotului permanent conștient de rolul și misiunea sa în această lume versatilă și plină de incertitudini. Pentru mine, nu a fost doar un preot teolog inspirat și erudit, un preot misionar paradigmatic, ci și un administrator sau chivernisitor al treburilor bisericești perfect și perfecționist, mereu actual, un liturghist sau un liturg desăvârșit, un trăitor al Liturghiei și nu numai un slujitor al ei, un omilet hrisostomian și un pedagog harismatic, ci, mai presus de acestea, un om duhovnicesc smerit, în care, teofanic, transpare chipul nemuritor al lui Dumnezeu.
Părinte Radu a fost un preot cu deosebite calități sufletești și intelectuale, un părinte pentru păstoriții săi, sfințind, învățând și sfătuind. A știut să fie un model pentru preoții din eparhie, dar și pentru credincioșii din parohiile unde și-a desfășurat activitatea pastoral-misionară, fiind alături de cei aflați în suferință, de cei rămași singuri sau de cei ce au purtat pe trupul lor semnele bolilor.” (M.I.)