Cu nespusă durere, dar cu nădejdea pe care ne-o dă Hristos Domnul prin cuvintele: „Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, viu va fi.” (Ioan 11, 25), aducem la cunoștință clerului, cinului monahal și credincioșilor din Arhiepiscopia noastră trista veste a plecării în veșnicia lui Dumnezeu a Preacuviosului Arhimandrit Serafim Huzdup.
În dimineața zilei de vineri, 12 iunie 2020, după mai bine de o săptămână de suferință, părintele Serafim, un monah de vocație, model de slujire și apreciat colaborator în administrația Centrului eparhial Roman, a părăsit această lume, adăugându-se în pomelnicul vrednicilor slujitori ai Catedralei arhiepiscopale „Sf. Cuvioasă Parascheva”, Roman, ce și-au împlinit cu responsabilitate și dăruire misiunea sacerdotală.
Părintele Serafim n-a fost doar un bun coordonator, în calitatea și ascultarea pe care i-am încredințat-o de Exarh, ci, mai ales, un apropiat și un bun sfătuitor al călugărilor și călugărițelor din mănăstirile din cuprinsul Eparhiei.
A gestionat și administrat cu acrivie și profesionalism toate lucrările, aspectele ce au ținut de sectorul agricol și silvic, făcându-se apreciat de partenerii și instituțiile cu care Centrul eparhial colaborează.
În aceste clipe de tristețe, îmi exprim, părinteşte, întreaga compasiune faţă de călugării din Mănăstirea Runc, așezământul monahal de metanie al Părintelui Serafim, față de marea familie a monahilor și monahiilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, căreia Părintele Serafim îi era dedicat și pe care căuta să o ajute, sfătuind pe fiecare, și, de asemenea, transmitem un gând de mângâiere pentru mama și frații săi, rugând pe Milostivul Dumnezeu să dea putere, sprijin şi ocrotire tuturor celor îndurerați de această veste.
Ne rugăm ca Domnul Hristos să așeze în ceata cuvioșilor pe slujitorul său părintele Serafim.
Veşnică să-i fie pomenirea!
***
Preacuviosul Arhimandrit Serafim HUZDUP s-a născut în data de 17 septembrie 1973, în oraşul Podu Iloaei, jud. Iaşi şi, după finalizarea studiilor liceale, a urmat cursurile Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere a Universităţii din Braşov, obţinând, în anul 1997, titlul de inginer forestier, specializarea silvicultură. În perioada studiilor universitare, a fost apropiat de Mănăstirea Sâmbăta de Sus, frecventând slujbele de aici şi fiind unul din ucenicii vrednicului de cinstire Arhim. Teofil Părăian, pe care l-a însoţit în nenumărate rânduiri la conferinţele ASCOR susţinute în diferite oraşe din ţară.
În anul 1997 a fost primit în obştea Mănăstirii Runc, anul următor a fost călugărit şi hirotonit ierodiacon, iar, în anul 2000, a fost hirotonit ieromonah pe seama mănăstirii.
A îndeplinit mai multe ascultări, între care cea de bibliotecar şi secretar pe care le-a organizat şi introdus în sistemul digital.
Preacuvioşia Sa a urmat şi cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Iaşi pe care le-a absolvit în anul 2003, obţinând titlul de licenţiat, iar în perioada 2003-2006 a urmat cursurile postuniversitare, obţinând Diploma de Master în Teologie.
Între anii 2002-2005 a fost numit exarh al mănăstirilor din cadrul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, iar din 2009 ocupă funcţia de consilier silvic şi agricol la Centrul eparhial, implicându-se cu responsabilitate în gestionarea durabilă a fondului forestier aflat în proprietatea Eparhiei Romanului şi Bacăului.
