Vineri 24 august, Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul a oficiat slujba stâlpilor în biserica parohiei Sărata, unde a fost depus sicriul în care se afla pr. Mihai Găluşcă.
Vineri 24 august, Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul a oficiat slujba stâlpilor în biserica parohiei Sărata, unde a fost depus sicriul în care se afla pr. Mihai Găluşcă.
A doua zi, un sobor de 17 preoţi a oficiat slujba înmormântării părintelui Mihai Găluşcă, slujitor în parohia Solonţ, Protopopiatul Moineşti. Înmormântarea a fost precedată de Sfânta Liturghie, oficiată de un sobor de preoţi. Părintele Ciprian Olteanu, secretar al Protopopiatului Moineşti, a citit la final cuvântul de compasiune al Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, la înmormântarea părintelui Mihai Găluşcă.
Preasfinţia Sa a remarcat în prima parte a mesajului că „timpul marchează pentru om intervalul dintre naştere şi moarte”.
„Pentru un creştin, putem vorbi de timpul mântuirii, de timpul în care a fost în relaţie cu Dumnezeu şi a împlinit voia Sa. Şi părintele Mihai a avut timpul său. S-a născut în comunitatea din Solonţ, a crescut, a copilărit, s-a ridicat dintre ai lui, a învăţat la Şcoala teologică de la Mănăstirea Neamţ, s-a format ca teolog şi, prin bunăvoinţa lui Dumnezeu, a primit harul preoţiei. Cel care, copil fiind, s-a iniţiat şi format cu cele ale slujirii în biserica satului, după terminarea studiilor a dorit să revină în locurile natale, pentru a-şi îndeplini misiunea preoţească. În activitatea pastorală desfăşurată, părintele Mihai Găluşcă a căutat să păstreze nealterată învăţătura Bisericii, să se îngrijească de comunitate, să acorde paternitate spirituală fiilor duhovniceşti încredinţaţi spre păstorire şi, în acelaşi timp, să aibă grijă de restaurarea şi înfrumuseţarea lăcaşului de cult. Din toate acestea a împlinit după putinţă, cu ajutorul credincioşilor şi sprijinul familiei. Pentru părintele Mihai timpul a încetat să mai consemneze ceva. Acum, după multă osteneală, el s-a retras spre odihnă, în veşnicie. Pentru cei care l-au cunoscut rămân sfaturile, rămâne slujirea pe care a îndeplinit-o, rămâne amintirea momentelor în care a fost prezent la diverese evenimente liturgice. La aceste clipe de durere, mă alătur familiei, doamnei preotese Maria şi băiatului Florin, cu multă compasiune, pentru a vă îndemna să vă rugaţi pentru sufletul său şi pentru a-i păstra vie amintirea în relaţie cu Dumnezeu” a transmis PS Ioachim Băcăuanul.