Chiar de casa-i răvășită, lasă-L totuși ca să intre,
Să așeze o lumină ca prin ea să iei aminte
Că-n cămară e-ntuneric, praf, păcat, fărădelegi.
Să te-apuci cu umilință, cu o cârpă, să le ștergi.

Dacă nu este lumină, atunci tu nu vei putea
Să ștergi praful făr'delegii lipit pe icoana ta.
Deci, Hristos vrea ca să intre astăzi la tine în casă.
Tu deschide-i cu iubire, invită-L să stea la masă.

Spală-I tălpile cu lacrimi și le șterge cu-n burete,
Roagă-L să iți dea putere, din iubire, să te ierte.
Vei simți o pace-n suflet și cu sârg tu vei cânta
Cu toți cei ce azi îi cântă, din iubire, „Osana!”

***

Floriile*

În Păresimi, prin Iisus, am pus mereu accent
Pe post, pe rugă și virtuți, trăind frumos, cât mai decent.
Dar drumul nostru cu Hristos va trece prin calvar.
Rămâneți toți să bem cu El și noi acest pahar.

Priviți, Hristos, stând pe asin, deja El a plecat,
Că mare parte din popor, îl vrea ca împarat.
Pornirăm toți cântând în cor, angelic Osana...!
Unii pun crengi de palmieri și flori, pe calea Sa.
 

Chiar și copiii jucăuși, urmară lui Iisus.
Simțeau, în inocența lor, că-I Dumnezeu de sus.
Doar fariseii murmurau și vrură să-i oprească.
Însă Iisus le-a demascat gândirea diavolească:
 

„De vor tăcea acești copii, vă spun, luați aminte!,
Că pietrele vor glăsui, iar voi veți fi morminte!”
Și tot mai tare ei cântau mărețul imn ceresc,
Iar Iisus îi mângâia cu gest dumnezeiesc.
 

Ierusalimul L-a primit în cânt și osanale,
Însă Iisus, în sinea Sa, la toți privea cu jale.
Știa din veci căderea lor, știa că nici o piatră
Nu va rămâne-n locul ei, din ura idolatră. 
 

Mulțimile L-au aclamat până în fapt de seară,
Că astăzi cântă "Osana" , iar mâine zic: "Să moară"!
Iisus știa că jilțul său va fi un lemn murdar,
Știa că va fi răstignit ca cel mai rău tâlhar.

*meditație lirică la sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, Floriile