Alături de Înaltpreasfinția Sa, la acest moment aniversar eparhial marcat prin rugăciune liturgică și slujbă de mulțumire, desfășurat în Catedrala arhiepiscopală de la Roman, au fost Preasfințitul Părinte Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud, și Preasfințitul Părinte Andrei, episcopul Covasnei și Harghitei, soborul preoților din administrația eparhială, reprezentanți ai autorităților centrale și locale, reprezentanți ai preoților din cele cinci protopopiate ale eparhiei, dar și credincioși romașcani.

Evenimentul a debutat încă de la primele ore ale dimineții prin săvârșirea Sfintei Liturghii de către soborul celor trei ierarhi și al preoților din administrația eparhială, în timpul căreia au fost înălțate rugăciuni de mulțumire către Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim și a Eparhiei Romanului și Bacăului.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, a adresat, în numele administrației eparhiale, un cuvânt în care a reliefat calitatea lucrării arhierești înnoitoarea a Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim în cei 22 de ani de slujire arhierească, dar mai ales în cei opt ani de arhiepiscopat, asemănând-o cu o octavă a existenței, pe portativul căreia au fost așezate faptele tuturor celor care l-au sprijinit în lucrarea sa pastoral-misionară:

Trecerea noastră prin viață este marcată de două coordonate temporale: momentul nașterii și al plecării din această lume. În acest interval încercăm să ne descurcăm fiecare după putință, astfel încât viața noastră să nu fie zadarnică. Poate nu vom reuși să agonisim multe, dar un lucru este cert, și suntem datori să-l împlinim, și anume acela de a fi veșnic recunoscători lui Dumnezeu de faptul de a ne fi născut pe pământul acesta, de a ne împărtăși de iubirea lui Dumnezeu în mod veșnic și de a reuși în fiecare zi să ne înălțăm, prin Duhul Sfânt, către Împărăția lui Dumnezeu. Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, în parcursul pământesc al acestei vieți a încercat o definire a timpului prin ceea ce a făcut în viața sa. De multe ori m-am întrebat: ce este omul? Iar răspunsul este că omul este un artist, este artistul vieții sale. Și încearcă prin această mișcare să scrie, să compună, să laude pe portativul vieții sale cuvinte după cuvinte, pagini și capitole întregi care, la un moment dat, se încheie pentru a o lua de la capăt, iar lucrul acesta ne aduce aminte de ciclicitatea vieții. Astăzi se împlinesc opt ani de când pe scaunul vlădicesc de la Roman a fost așezat Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, primul arhiepiscop ales întru păstorirea celor pe care i-a rânduit Dumnezeu să îi fie în grijă. Cifra opt, în varianta ei orizontală, mă duce cu gândul la infinitul și veșnicia lui Dumnezeu, la iubirea nemărginită a lui Dumnezeu care se împărtășește tuturor în fiecare clipă a existenței, iar în varianta verticală îți amintește de neîntrerupta legătură pe care omul trebuie să o aibă cu Dumnezeu. Este infinitul înălțării noastre către Dumnezeu, dar și o împlinire, așa cum spunea Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, că aceasta ar fi o octavă a existenței pe ale cărei portativ sunt așezate faptele unei eparhii binecuvântate de Dumnezeu. O octavă în care ne regăsim noi toți. Existența noastră ca artiști pământeni este de a scrie note în armonie, pentru a aduce bucurie și nouă, dar și celorlalți.

În continuarea cuvântului său, părintele vicar a relatat modul în care l-a cunoscut pe Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim și anii de colaborare, apoi a relatat aspecte ale vieții duhovnicești a ierarhului și modul legăturii tainice dintre ierarh și membrii aparatului administrativ, ca rezultat al lucrării lăuntrice a rugăciunii:

Un lucru le generează pe toate celelalte, dar nu se vede, ci doar îl putem deduce: este tainica rugăciune pe care ierarhul o face, pe care nu o poți vedea, dar o poți simți. O rugăciune care naște o liniște sufletească și aș vrea să mărturisesc un lucru pe care l-am descoperit, l-am înțeles, iar acum îl fac public. Rugăciunea naște liniștea, iar liniștea naște tăcerea. O tăcere în care Dumnezeu îți vorbește prin tăcere, iar tu asculți. Și când această ascultare a tăcerii lui Dumnezeu se împlinește prin gesturile tale, le mărturisești și devin fapte, iar înțelepciunea lor vine tot din tăcerea tăcerii pe care o manifești. Spun aceasta pentru că de multe ori, în multe circumstanțe ale întâlnirilor noastre a fost prezentă această tăcere izvorâtă din lucrarea lăuntrică care naște o înțelepciune care te face un adevărat lider. Conectați fiind la liniștea sa, ne simțim și noi liniștiți. În cei opt ani în care am parcurs etapă cu etapă drumul acesta, ajungând astăzi să împlinim această octavă, îi mulțumim lui Dumnezeu că am ajuns până aici și că tot ce s-a făcut în acest răstimp este darul lui Dumnezeu pe care l-a revărsat asupra Înaltpreasfințitului Ioachim și pe care ni l-a dat într-o măsură mai mare sau mai mică și nouă. Aș vrea să vă mulțumesc în nume personal, dar și în numele administrației eparhiale de la Roman și al tuturor preoților și credincioșilor.

 Apoi, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, reflectând la demnitatea arhierească ce i s-a conferit de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a spus că aceasta este o continuă jertfire de sine pe care a împlinit-o de-a lungul celor opt ani de arhiepiscopat. Apoi a rememorat gândurile și propunerile pe care le-a avut în momentul întronizării sale și modul în care acestea, acum, după opt ani de activitate, au reușit să fie materializate în lucrări mai ales edilitare, împlinind prin aceasta nevoile eparhiei din tot acest timp. Acum, la ceas aniversar, dorința ierarhului de la Roman este de a schimba perspectiva misiunii sale acordând o importanță majoră activității duhovnicești care să dea sens întregii sale lucrări misionare, deziderat exprimat și în formă poetică în fața auditoriului.

Au trecut opt ani de când am început activitatea în calitate de arhipăstor aici la Roman. Îmi aduc aminte de perioada în care eram episcop vicar la Roman, când am cunoscut această eparhie oarecum atipică, întrucât aici am întâlnit credincioși harnici și darnici și anonimi întru smerenia lor, dar și preoți aflați în stare de jertfă și trezvie, care își fac cu demnitate activitatea. Aceasta mi-a dat un imbold în anii când am început activitatea misionară. În cuvântul pe care l-am rostit acum opt ani la instalarea ca arhiepiscop al acestei eparhii am spus că atunci când ți se conferă o funcție de către popor sau de către Dumnezeu, te angajezi să faci un program și am spus că vreau să văd tradusă opera lui Melchisedec, să văd începută lucrarea de reabilitare a Așezământului Spitalicesc Precista, să finalizez lucrările de construcție ale catedralelor eparhiei, dar, mai presus de toate, am spus că îmi doresc ca Dumnezeu să Se recunoască în faptele împlinite de mine ca ierarh, să mi le recunoască în perspectiva mântuirii. Acum au trecut opt ani ca opt trepte, iar de pe fiecare treaptă s-a dat un ton, care nu a fost monoton, deoarece în fiecare an am ales un subiect aparte, o temă distinctă astfel încât să acopăr cât mai multe aspecte ale activității arhierești. Au fost opt ani de muncă asiduă, în care mai multe proiecte au fost demarate, acum aflate în proces de finalizare, între care Catedrala de la Bacău și, parțial, ansamblul arhitectural al Centrului eparhial. Chiar dacă cea mai mare parte a acestei lucrări o reprezintă zidurile edificiilor ecleziastice, angajamentul meu actual este unul în care îmi propun să înduhovnicesc toată această lucrare, împreună cu membrii aparatului administrativ eparhial.

La final, domnul Voicu Ionuț, președintele Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria” filiala Bacău, a înmânat Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, din partea conducerii centrale a acestei asociații, cea mai mare distincție care materializează recunoașterea rolului și implicării Înaltpreasfinției Sale în ceea ce privește păstrarea vie a memoriei eroilor ce au căzut pe câmpurile de luptă în zona Bacăului, dând citire atestatului semnat de președintele Asociației naționale Prof. Univ. Dr. General Maior Visarion Neagoe: „ Asociația Națională Cultul Eroilor Regina Maria din România, dorind a răsplăti meritele Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim pentru activitatea susținută și generoasă în procesul de cinstire și promovare a cultului eroilor români, conferă Emblema de Onoare a Asociației Naționale Cultul Eroilor Regina Maria”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Paraschevi” a Catedralei arhiepiscopale. (pr. Valentin Băltoi)