Numai omul fără de credință îmbătrânește

12 Aprilie 2023

Sfântul Sinod al BOR a stabilit ca Anul mântuirii 2023 să fie dedicat pastorației persoanelor vârstnice. De aceea, gândul meu pascal la praznicul Învierii de anul acesta doresc să-l direcționez către acea categorie de oameni care se apropie de punctul terminus al acestei vieți trecătoare, pentru că, așa cum se știe, astfel de persoane au nevoie de afecțiune și Înviere mai mult decât altele.

Senectutea nu este o fatalitate, ea trebuie să fie o împlinire a stării de odihnă în credinţă, o amintire tot mai vie a Învierii Domnului Hristos şi o speranţă tot mai profundă pentru învierea noastră, pentru că bătrâneţea este vârsta experienţei şi a curajului mărturisirii. Bătrânul credincios mărturiseşte dezinteresat şi neînfricat pe Hristos, iar acest curaj al bătrâneţii a molipsit de-a lungul istoriei mulţi tineri, care au mers până la martiriu.

Prin vindecarea mamei văduve din Nain de singurătate, prin bucuria dăruită bătrânilor şi drepților Simeon şi Ana, prin vinedecarea bătrânei soacre a lui Petru sau vindecarea femeii gârbove, prin prezenţa lui, la vârsta de 12 ani, în mijlocul bătrânilor înţelepţi ai templului, Hristos a demonstrat valoarea inestimabilă şi importanţa acordată experienţei bătrâneţii.

Credinţa în Învierea lui Hristos şi mărturisirea ei în lume este exerciţiul care ne fereşte de o tinereţe îmbătrânită prematur prin patimi şi care ne garantează o bătrâneţe lipsită de gârbovire sufletească.

Dacă timpurile de astăzi sunt caracterizate de o creștere a speranței de viață, noi putem spune că neamul din care ne tragem, cu credința sa în Învierea lui Hristos, are speranţa cea mai mare de viaţă veşnică.

Să ne ajute Dumnezeu să ne bucurăm de Înviere, iar acest mare miracol, consemnat de istorie, deși el rămâne meta-istoric, să ne fie imboldul în împlinirea virtuților și faptelor bune pe care să nu ni le însușim în mod egoist, căci ele sunt de facto manifestarea iubirii lui Hristos prin noi față de lume. Amin.

Hristos a înviat!

În loc de concluzii, permiteți-mi să vă citesc un fragment extras din rugăciunea pentru persoanele vârstnice, aflată în uzanța preoților din eparhia noastră. Și, întrucât anul acesta este dedicat de Sfântul Sinod și cântăreților și imnografilor Bisericii, acestora le-am dedicat poemul Nativitate și Înviere, alcătuit la Praznicul Învierii de anul acesta:

„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, venim cu smerenie către Tine în ziua prăznuirii Învierii Tale din morți și Te rugăm să nu părăsești pe nimeni dintre cei ce au ajuns la vârsta bătrâneților.... ci peste toți revarsă mila Ta cea nemăsurată, ca niciunul să nu fie lăsat în negura uitării.

Sporește-le răbdarea în suferințele lor, acoperie-i cu mantia iubirii Tale milostive, iar anii pe care îi vei adăuga fiecăruia, să fie anii mântuirii, adică ai pocăinței, păcii, reconcilierii și împăcării cu sine, cu aproapele și mai ales cu tine, Dumnezeule, Cel care i-ai ocrotit în toată viața lor de până acum... Înzestrează-ne cu harisma recunoștinței, a iubirii și a bunăvoinței față de orice bătrân, iar în chipul lor să vedem icoana părinților noștri care ne-au adus în această lume.

Adu-ți aminte, Doamne, de toți bătrânii neamului românesc, dându-le sănătate și răbdare, ca întru pocăință, credință și nădejde, bărbăție și curaj să primească marea înserare a acestei vieți trecătoare, ca pe o zi de paște către autentica viață. Că Tu ești Părintele nostru, Căruia se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea în vecii vecilor. Amin.”

Nativitate și Înviere

În Casa pâinii, Doamne, adesea am intrat,

Să văd cu ochii minții misterul Întrupării,

În Duh să retrăiesc momentul Îngropării,

Să simt în suflet clipa când Tu ai înviat.

Sinedriul de atuncea, din teamă sau prudență,

A străjuit mormântul cu armia romană,

Dar nimeni din aceia nicicum nu-și dete seamă,

Că Tu ești viu și-n moarte, prezent întru absență.

Și dacă Răstignitul a fost înmormântat,

Cu sufletul Său veșnic se afundă-n Șeol

Să scoată credincioșii, lăsând Infernul gol,