Mi-e dor să retrăiesc momentul
Când preotul m-a botezat,
Apoi, pecetluindu-mă în Duhul,
În dar Bisericii m-a dat.

Mi-e dor să simt timpul acela
Când nevăzutul Dumnezeu
Mi-a dat, spre pază și-ocrotire,
Pe înger, îngerașul meu.

Mi-e dor de tata și de mama,
Care pe lume m-au adus.
Nu pot să uit nicicum icoana
Când îmi vorbeau despre Iisus.
Mi-e dor de dascălii de suflet,
De toți cei care m-au format
Să devin OM, iar între oameni,
Să fiu cinstit, smerit, curat.

Mi-e dor de primii mei duhovnici,
Care mi-au dat tot ce-i frumos
Și m-au purtat în rugăciune
Să merg pe calea lui Hristos.

Vreau să vă spun, distinși prieteni,
Purtat de dor și sfânt mister,
Să știți că Domnul vă iubește.
Mi-e dor de voi, mi-e dor cer!

***

Azi, v-ați întors din nou acasă,
Iar eu vă spun Bine ați venit!
Aș vrea să vă invit la masă,
Dar încă nu sunt pregătit.

Tot azi, Taina cea sfântă, Liturghia,
Slujitu-s-a cum ni s-a spus.
Din ea lipsesc îmbrățișarea
Și-mpărtășirea cu Iisus.

Lăcașul sfânt de întâlnire
E spațiul sacru,  cum îl știm.
Când vom avea permisiune,
Intra-vom să ne-mpărtășim.

Până atunci, m-așez la rugă,
Să nu se stingă doru-n voi.
Aveți răbdare. Nu vă temeți,
Că Dumnezeu este cu noi.

Dorul de voi, iubiți prieteni,
Când v-am văzut, mi-a dispărut.
Dar sufletul încă mă doare......!
Dorul de cer .... nu mi-a trecut.....!