Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 are o importanță fundamentală pentru devenirea națională a acestei țări deoarece el vorbește despre un prim pas pe care românii l-au făcut spre împlinirea unui vis pentru care au luptat și la care au sperat: unirea geo-politică într-un singur principat a Moldovei cu Țara Românească.
El este un reper simbolic în șirul faptelor mărețe ale marilor spirite istorice, culturale și religioase care au dat sens și geniu națiunii noastre în încercarea de a așeza împreună românii de pretutindeni, de-a lungul secolelor, fiind totodată expresia politică a unei unități lingvistice și religioase prezente în viața străbunilor noștri, manifestate în cel mai firesc mod de-a lungul zbuciumatei istorii a neamului.
Realitatea istorico-socială mondială actuală confirmă faptul că nu granițele geografice asigură unitatea unui neam sau independența sa geo-politică, și nici tratatele sau alianțele încheiate cu marile puteri, ci idealul comun al celor ce vorbesc aceeași limbă și se închină aceluiași Dumnezeu. De aceea, indiferent de țara în care și-a desfășurat activitatea, românul a fost un om al comuniunii marcate de apartenența sa religioasă și națională, coordonate care i-au structurat identitatea, i-au redat demnitatea și l-au salvat de la înstrăinare.
În contextul eterogen actual, generația românilor de astăzi are datoria de a păstra nealterate integritatea și identitatea românească, valori cardinale care pecetluiesc istoria națională și zugrăvesc chipul nemuritor al demnității unei țări răstignite de mai multe ori în istoria sa și care tot de atâtea ori a fost salvată de geniul marilor spirite care au guvernat-o. Chiar dacă paradigma politico-socială contemporană s-a schimbat, românul contemporan trebuie să-și asume fundamentele care definesc identitatea națională a României păstrând în inimă istoria națională scrisă cu sângele martirilor acestui pământ binecuvântat de Dumnezeu.
În această zi de sărbătoare națională, când se împlinesc 164 de ani de la Mica Unire de la 1859, îndemn pe toți fiii și fiicele duhovnicești ai Eparhiei Romanului și Bacăului, români și creștini deopotrivă, să nu uite niciodată idealurile în care au crezut și pentru care au luptat părinții acestei națiuni, să-și arate recunoștința față de sacrificiul suprem al martirilor, și să-și iubească țara păstrând-o în unitate de credință și de neam!
Dumnezeu să binecuvinteze România și pe români!
