Octavă de ani...
Era frig năprasnic în anul acela în ziua a patra din luna Gerar.
Cetatea lui Roman, cu țurțuri la streșini, părea un ținut selenar.
Cu toate acestea, ierarhi și călugări, preoți, înconjurați de popor,
Au venit să cinstească așezarea în scaun pe al lor Întâistătător.
Sunt opt ani de-atuncea, iar ziua aceea îmi vine în minte ca-n vis.
S-au topit ca zăpada, a rămas amintirea, devenind pentru toți paradis.
Octava de ani s-a scurs metronomic, trecând prin clepsidră de timp
Când am pornit ofensiva ctitoricească muncind, mergând contratimp.
Statistica spune că s-au făcut multe în această octavă de ani.
Domnului dau slavă că s-au zidit case, biserici, grădini cu platani.
Din jilțul istoric ierarhul privește peste veacuri în viitor
Încercând să fie mai bun decât drept, mai blând și mai rugător.
*
Psalm
În zile de toamnă privesc spre apus
Și văd cum Ceahlăul căciulă și-a pus.
E semnul că iarna aduce fiori,
Dar mie-mi oferă buchete de flori.
Mă uit în oglindă să văd cât a nins
Și stratul zăpezii cât s-a extins,
Octava-mi vorbește d-un fapt inedit:
Cum 8 culcat e prezent infinit.
Mă rog lui Hristos să-mi mai dea o octavă
Să-mi văd încheiată lucrarea firavă.
Aș vrea, Doamne, ca cele zidite
Să fie sfințite și înduhovnicite.
**
Aș vrea să văd...
Aș vrea să simt... prin Tine, Dumnezeul meu
Aș vrea să văd cu ochii minții lumina sfânt-a Învierii,
Să simt prezența Ta în suflet, cum simt răcoarea primăverii.
Aș vrea sa văd, cu ochi-n lacrimi, Iisuse, chipul Tău frumos;
Și vreau să simt că-mi speli păcatul din trupul meu cel păcătos;
Aș vrea să văd tot universul în conținutul lui bogat
Și tare-aș vrea să să-ți simt prezența în tot cea ce am lucrat.
Aș vrea să văd în fiecare cum strălucește chipul Tău
Și-aș vrea să simt în tot pământul cum se slăvește Dumnezeu.
Aș vrea să văd cum gospodarul preface grâul în prescură,
Să simt cum se preface vinul în sfântă cuminecătură.
Aș vrea să văd cum își apleacă genunchiul, omul rugăciunii;
Și-aș vrea să simt cum el se roagă de sărbători în Casa Pâinii;
Aș vrea să văd cum cade-n noapte o lacrimă de pocăință;
Apoi să simt cât de profundă este fântâna de credință;
Aș vrea să văd sihaștri-n rugă, cum umplu de cântare cerul
Și vreau să simt cum ei coboară din minte-n inimă misterul.
Aș vrea să văd bârna ascunsă în ochii mei întunecați
Și să învăț cum să scot paiul din ochii cei înlăcrimați;
Aș vrea să văd în ghicitură Împărăția cea de sus
Și-aș vrea să simt nectarul vieții chemând mereu Iisus.
Aș vrea să văd tineri destoinici sorbind din cărți înțelepciune;
Apoi, venind întreolaltă cu cei bătrâni, la rugăciune.
Aș vrea să văd păstori cucernici, păzindu-și turma cu credință;
Și să-ntâlnesc smeriți călugări uscați de post și de căință.
Aș vrea să merg să văd bătrânii uitați în case de azil;
Și mult aș vrea să știu că-n lume nu mai curg lacrimi de copil.
O, Doamne Sfinte, dă-mi lumina, cu ochii să văd calea Ta,
S-aud simțind vorbele Tale: „Rămâi întru iubirea Mea!”
*alcătuite și rostite de IPS Părinte Ioachim Giosanu, în Catedrala arhiepiscopală din Roman la aniversare a 8 ani de activitate ca Arhiepiscop al Romanului și Bacăului
