Staţi puţin în umbra Crucii, în smerită cugetare,
Şi din ea veţi primi fructul ca o veşnică mâncare.
Acest fruct va fi şi leacul spre sănătatea fiinţei,
Iar în suflet toţi simţi-veţi ontologia credinţei.

Metatemporalitatea va miji în suflete
Iară răul ce v-apasă va fugi cu tunete.
Hristos răstignit pe Cruce, cu mâini filantropice,
Va fi izvor de speranţă, în pătimiri hristice.

Din iubire pentru tine din cer mâna va cădea,
Iar limanul mântuirii la orizont vei vedea.
Contemporaneitatea pomului din Paradis
Veţi simţi-o autentic, fiindcă Raiul nu-i un vis!