Mare duhovnic al mănăstirii Sihăstria, părintele Ilie Cleopa a fost pomenit astăzi, 2 decembrie, la Catedrala Patriarhială, în cadrul unei slujbe oficiate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, alături de un impresionant sobor de ierarhi din care a făcut parte şi Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. „Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca această pomenire a lui, acum, când se împlinesc 15 ani de la trecerea sa la cele veşnice, să fie pentru noi un moment de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru darul pe care l-a făcut poporului român, Bisericii noastre şi Ortodoxiei întregi, prin persoana şi activitatea părintelui Cleopa Ilie şi să ne întărim în credinţă şi să sporim în rugăciune, în evlavie şi în fapte bune, după cum lumina lui s-a revărsat în Biserică precum o călăuză peste timp, deoarece părintele Cleopa, care s-a rugat foarte mult pe pământ, cu siguranţă se va ruga în Ceruri pentru noi şi pentru Biserica noastră”, a spus Preafericirea Sa.

La rândul său, Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul păstrează viu chipul iconic al marelui părinte duhovnicesc alături de care a deprins, în lavra Sihăstriei, căile binecuvântate ale monahismului.  «Despre Părintele Cleopa s-au spus multe şi se vor mai spune, astfel încât nu se va epuiza curând izvorul amintirilor ieşite din memoria celor care au avut imensa şansă de a fi contemporani cu acest mare cuvios al ultimelor decenii din mileniul al II-lea. A fost un părinte iluminat de Duhul Sfânt, care s-a adăpat la Izvorul din care curge “apa vieţii” şi a devenit, pentru mulţi, el însuşi “izvorul de apă curgătoare spre viaţa cea veşnică” (cf Ioan 4, 14). Mersul terestru al “marelui avvă” a fost asemănător cu al multor călugări sfinţi, intraţi de mult timp în sinaxarul Bisericii noastre. Nu ştim dacă Părintele Cleopa avea conştiinţa sfinţeniei vieţii sale (sfântul nu conştientizează dimensiunea propriei sfinţenii), dar, pentru că declara despre sine cu atâta naturaleţe şi smerenie că este “un putrigai legat cu sârmă”, putem să ne dăm seama că era plin de Duh Sfânt, om filocalic şi smerit. Lucrarea lui duhovnicească, tainică, doar Dumnezeu o ştia. Îmi amintesc cu bucurie de anii petrecuţi în preajma acestui om minunat, trimis de Dumnezeu într-un timp anume, pentru a răspunde nevoilor acestui binecuvântat popor “consumator de sacru”. Aveam 15 ani când, la hramul Mănăstirii Sihăstria, din 8 septembrie 1969, intram ca frate în obştea acestei mănăstiri. Părintele Cleopa tocmai se întorsese din pustie, unde a trăit câţiva ani buni, retras pentru a se împărtăşi din experienţa isihastă, dar şi pentru a se ascunde de «eghemonii» regimului comunist totalitar, care-l urmăreau. În ziua aceea, părintele cuvânta pelerinilor adunaţi la hram. După înţelegerea mea de atunci, mi se părea că un sfânt vorbea despre tainele lui Dumnezeu şi despre drumul pe care trebuie să-l urmeze creştinul spre împărăţia cerurilor. Cuvintele lui erau pline de sens şi dătătoare de speranţă. Cum să nu te ataşezi sufleteşte de un asemenea om? Acea întâlnire cu Părintele Cleopa a constituit premisa vieţii mele călugăreşti. Mulţumesc lui Dumnezeu pururea că, din primele zile în obştea mănăstirii Sihăstria, am avut şansa să aleg, dintre părinţii îmbunătăţiţi de atunci, pe cei care să-mi ghideze primii paşi şovăielnici în viaţa călugărească», şi-a amintit Preasfinţia Sa, care a mai precizat că «de la Părintele Cleopa am înţeles că valoarea în faţa lui Dumnezeu nu se măsoară după funcţia pe care o avem în ordinea umană, ci după intensitatea dragostei şi sfinţenia vieţii».

Momentul comemorativ organizat de Patriarhia Română şi dedicat personalităţii părintelui Arhimandrit Cleopa Ilie a continuat, de la ora 11.00, în Sala Europa Christiana din Palatul Patriarhiei, cu vernisarea expoziţiei fotografice şi bibliofile în memoria marelui duhovnic de la mănăstirea Sihăstria.