La acest frumos și înălțător eveniment duhovnicesc, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim a fost prezent, ca delegat al său, Părintele Arhimandrit Pimen Costea, Vicar eparhial al Administrației Eparhiale de la Roman. Alături de acesta a slujit părintele duhovnic Ignatie Popa, precum și un sobor de preoți, la slujbă fiind prezenți credincioși de pe întreg cuprinsul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, precum și pelerini.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, în cuvântul de învățătură, Părintele Arhimandrit Pimen a scos în evidență personalitatea Apostolului Petru.

Ne bucurăm de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Avem în sufletele noastre sentimentul părtășiei cu viața pe care au dus-o ei pe pământ și cu modul lor de viețuire. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă pe toți să privim la mai marii noștri, să le urmărim felul viețuirii lor, copia modelul acestei viețuirii și să le urmăm credință. Să trăim în duhul în care au trăit ei și să vedem faptele pe care ei le-au făcut și cu care au ajuns în fața Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aceste fapte devenind pentru noi paradigmă, devenind exemple vii de urmat. Petru a fost verhovnicul Apostolilor, cel mai în vârstă dintre ei și purtătorul de cuvânt al acestora. El este cel care mărturisește Dumnezeirea Fiului: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu! Lui Petru avea să îi spună Mântuitorul că <<Nu va cânta Cocoșul de trei ori până ce te vei lepăda de mine!>>, <<Nu o voi face>>, a insistat în acel dialog cu Mântuitorul Apostolul Petru. Însă,prins fiind Mântuitorul și dus în casa lui Ana și a lui Caiafa, va fi judecat cu tot felul de invective ce i s-au adus și i-au fost atribuite Mântuitorului, iar Petru, fiind acolo, s-a lepădat într-adevăr de Mântuitorul Iisus Hristos de trei ori. Dar acesta s-a căit cu amar. Ceea ce îmi place să spun este acea întâmplare cu Petru de pe Lacul Ghenizaretului; ce-i drept,după Învierea mântuitorului Hristos, când, împreună pescuind o noapte întreagă și neprinzând nimic, disperați și deznădăjduiți, trag Corabia la țărm cu plasele goale și atunci li se arată Mântuitorul și îi spune lui Petru: E târziu ca timp nepotrivit pentru a pescui, intră în corabia ta, depărteaz-o de la țărm și aruncă mreaja de-a dreapta. Atunci Petru spune: Doamne ne-am străduit toată noaptea să prindem, dar la cuvântul Tău voi arunca mreaja. Au prins 138 de pești mari și mulți alții mici încât se rupea mreaja și nu puteau să o tragă la țărm, lucru ce l-a determinat din nou pe Petru să spună în fața măreției lui Dumnezeu, întru smerenie profundă, așa cum ar trebui să ne comportăm și noi, <<Doamne, du-te de la mine căci sunt un om păcătos>>. Mântuitorul avea să îl întrebe de trei ori: Petre mă iubești tu pe mine?, iar la final îi va spune: Paște oile mele!

Tot în cadrul cuvântului său, părintele Vicar a făcut o descriere a Sfântului Apostolul Pavel, ca fiind cel chemat la propovăduire într-o formă mai specială, acesta devenind Apostolul neamurilor.

Sfântul Apostol Pavel, fiind de o altă cultură, de o altă factură, de o altă condiție socială, fiind născut în Tarsul Ciliciei, undeva în estul Turciei de astăzi, ajunge să studieze la școala lui Gamaliil din Ierusalim, școală de prestigiu a teologiei iudaice și fiind plin de râvnă pentru apărarea aceste valori mozaice a culturii iudaice, ia scrisoare de la mai mari cetății să meargă să prigonească pe creștini și ajunge în cele din urmă spre Damasc, locul unde știa că sunt mulți creștini să îi prindă și îi ducă în lanțuri pentru a fi judecați la Ierusalim. În drumul său spre Damasc, ziua în amiaza mare o lumină fulgerătoare îl orbește și îl trântește cu fața la pământ, iar o voce îi spune: Saule, Saule de ce mă prigonești? El avea să întrebe: <<Cine ești, Doamne?>>, iar vocea Îi răspunde: <<Eu sunt Iisus Hristos pe care tu îl prigonești! >>.Dumnezeu așa a lucrat, încât din prigonitor acesta devenit un adevărat Apostol al neamurilor. Pavel este cel care a plecat din Țara Sfântă vorbind neamurilor despre Dumnezeu și despre cuvântul mântuitor în afara Țării Sfinte. A format comunități solide de creștini, și aici vorbim despre Tesalonic, despre Efes, despre Galatia și despre Roma. Prin cunoașterea Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Apostol Pavel își asumă responsabilitatea misiunii, încât celor din Colose le scrie într-un cuvânt întocmai ca și Petru ,într-o formă de mărturisire concretă că în persoana lui Iisus Hristos este plinătatea Dumnezeirii. Este o mărturisire de credință în fața căreia nu poți să afirmi cuvinte de negare. Este atât de profundă, încât niciodată nimeni nu va putea să o nege. Condiția Apostolului este aceea a chemării, a misiunii de trimitere. Pavel este cel de-al 13-lea Apostol pentru că și el a fost chemat într-o altă formă ce-i drept, și a fost trimis să vestească neamurilor credința cea adevărată.

La final, maica stareţă, monahia Achilina Tănase, a mulțumit tuturor pentru prezență, oferind alături de maicile mănăstirii pachete cu alimente gătite tuturor credincioșilor. (pr. Daniel Marari)