Când a fost vremea plinită,
Dumnezeu cel nevăzut,
Prin Mamă neprihănită,
Frate cu noi S-a făcut.

Steaua Logosului veșnic
Întunericul străpunge,
Și, punându-se în sfeșnic,
Nimeni n-o mai poate stinge.

De peste două milenii,
Noi românii carpatini,
Am primit plinirea vremii
Șiam devenit creștini.

De la Sfânta Creștinare,
Acest neam bimilenar
A avut și înclinare
Să fie misionar.

Dacă astăzi toți românii, 
Răspândiți pe tot pământul,
Ar construi Casa Pâinii,
S-ar naște din nou Cuvântul.

Iar crinul Ortodoxiei,
Cu parfumul lui sublim,
Ar fi taina bucuriei
Și semnul că ne iubim.

Cei care-am rămas acasă,
Să ne îngrijim mereu
Să nu stingem lumânarea
Fiului lui Dumnezeu.

Timpul este neprielnic,
Plin de lipsuri și nevoi,
Dar acest popor jertfelnic
Naște sfinți și bravi eroi.

Doamne, binecuvântează sărbătoarea de Crăciun

Și ne-ajută să desprindem mesajul ei cel mai bun.

Dă-ne sănătate-n trupuri, iar în suflet pacea Ta,

Să putem învinge răul în anii ce vor urma.