Pelerinii și credincioșii băcăuani au participat în această duminică la Sfânta Liturghie la biserica Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” de la Valea Budului, alături de Chiriarhul locului pentru a se ruga și a primi binecuvântare de la Dumnezeu. Credincioșii s-au alăturat astfel în duhul credinței comunității de maici, în frunte cu maica stravroforă Magdalena Budeanu, care se nevoiește în acest așezământ monahal băcăuan.

În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim a spus:

„Dorul de dragostea Tatălui îl răpune pe fiul risipitor. Prin fața morții fizice și spirituale, risipitorul alege întoarcerea pentru că pentru a regăsi existența Tatălui trebuie să te întorci.

A renunța la iluziile noastre de autonomie și libertate însemnă a reveni la viață și a ne menține sub protecția divină a Lui Dumnezeu. Prin smerenia risipitorului trebuie să descoperim sensul suferinței care trezește gândul acela care ne dă redescoperirea stării paradisiace primordiale, pierdute de om prin păcat. Omul fără Dumnezeu se afundă în moartea ireversibilă.

La vederea fiului, Tatăl se precipită și îl îmbrățișează, îl restabilește în demnitatea de fiu iubit, îi șterge tot trecutul păcătos fără șovăire, își manifestă plenar bucuria revederii și încearcă să invite la bucuria sa pe toți membrii casei Sale spunându-le scopul bucuriei: fiul Meu, acesta, mort a fost și a înviat, pierdut a fost și s-a aflat.

Dumnezeu Care este dragoste nu se uită la cuvintele noastre convenționale, ci la inima fiecăruia dintre noi care se întoarce cu sinceritate și dragoste. Ne cere doar să așteptăm să fim iubiți de El. Nu vrea să aibă cu noi decât o relație de iubire sfântă”.

Referitor la cel de-al doilea fiu, Ierarhul a subliniat:

„În biserică nu luăm adesea exemplul fiului mai mic, ci al celuilalt. Acesta nu părăsise domeniul Tatălui, ci el era un om care respecta doar în aparență legea casei Tatălui. Nu avea cu El însă nici o relație de iubire, ci doar una convențională, contabilă sau de justiție umană. Toate însă erau de suprafață, fără sensibilitate, fără iubire. Tatăl îl iubea și pe el cu aceeași iubire pe care o arătase celui mai mic.

Orice efort virtuos fără o adevărată iubire și fără mulțumire sau recunoștință și dăruire de sine nu este decât egoism, fariseism și vanitate înaintea Lui Dumnezeu. El ne iubește dincolo de păcatele noastre, așteptând întru răbdare convertirea, metanoia, întoarcerea noastră. El suferă din cauza neputinței noastre de a iubi. Învățăm din acestă parabolă cum să știm să descoperim iubirea gratuită a Lui Dumnezeu față de noi. Să Îl iubim și noi dezinteresat!”

La finalul slujbei IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim a binecuvântat poporul pe care l-a îndemnat la bunătate, generozitate și apărarea credinței.

(Pr. Daniel Marari)