Credincioșii prezenți la slujbă, în duminica a XXIV-a după Rusalii, în această oază de spiritualitate băcăuană au trăit bucuria comuniunii de rugăciune și binecuvântare alături de Ierarh, care, în cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, referindu-se la textul Evangheliei, a arătat, pe de o parte, vindecarea femeii bolnave și, pe de altă parte, învierea fiicei lui Iair, mai marele sinagogii din Capernaum.

În această mulțime care Îl împresura se găsea unul dintre cele mai disperate cazuri prezentate în evenghelii: o femeie, care suferea de doisprezece ani de scurgere de sânge. Niciun tratament medical nu i-a putut ușura situația, însă atingerea lui Iisus se dovedește, pe loc, vindecătoare. Ea s-a atins de poala hainei lui Hristos cu speranța și credința că va fi vindecată. Sfântul Ioan Hrisostom spune că aceasta este prima femeie care se apropie în public de Hristos, motivată de faptul că El vindecase și femei, iar acum se ducea să vindece pe fiica lui Iair... Deși știa că fiica lui Iair urma să moară, Hristos întârzie să ajungă acasă la acesta, rămânând să vorbească cu femeia bolnavă, până ce câțiva casnici i-au adus mai marelui sinagogii vestea tragică a morții copilului: „A murit fiica ta, nu mai supăra pe învățătorul” (Luca 8, 49). Hristos așteaptă intenționat să moară fata, pentru a face clară dovada învierii, pentru a nu exista nicio urmă de îndoială în ceea ce privește veridicitatea acestei minuni. Că fiica lui Iair era moartă o dovedește reacția celor din casă care „plângeau și se tânguiau pentru ea” și care, atunci când Hristos le spune că „n-a murit, ci doarme”, râdeau de El „știind că ea a murit” (Luca 8, 53), iar în Evanghelia după Matei se relatează că în casă se găseau cântăreții din flaut și mulțimea tulburată (Matei 9, 23). De altfel, argumentația întârzierii lui Hristos este întărită și de Sfântul Ioan Gură de Aur, care spune: „Hristos voia ca toți să fie încredințați de moartea fetei, pentru a nu se pune la îndoială învierea. Așa și cu Lazăr; a așteptat și ziua întâia și ziua a doua și ziua a treia”. După ce a îndepărtat pe toți cei care se găseau în interiorul camerei unde se afla copila, Domnul Iisus a intrat împreună cu părinții ei și cu trei dintre ucenicii Săi – cu Petru, cu Ioan și cu Iacov. Nu lasă mulțimea să fie martoră la această mare minune, așa cum nici în momentul  propriei Sale înviere nu vor fi decât puțini martori, pentru a ne arăta că faptele noastre bune trebuie săvârșite în taină, pentru a primi răsplata doar de la Dumnezeu: „Hristos n-a lăsat mulțimile să intre în casa mai marelui sinagogii, ci numai pe ucenici și nici pe aceștia pe toți, învățându-ne, cu orice prilej, să fugim de laudele oamenilor” (Sf. Ioan Gură de Aur).

În cadrul Sfintei Liturghii a hirotonit pe diaconul Liviu-Petronel Pădurescu întru preot pe seama Parohiei Dănceni din Protopopiatul Sascut.

Părintele Arhiepiscop Ioachim și-a exprimat bucuria revederii cu bunii credincioși din parohia băcăuană și a felicit pe preoții slujitori pentru buna armonie și împreuna slujire spre binele păstoriților lor.

Când văd aici la Parohia Sfântul Dumitru cum se cinstește numele Lui Dumnezeu în Treime lăudat, cum se laudă sfinții, cum se face filantropie, cum se face pomenire de cei adormiți ș.a, mă bucur. Este o parohie lucrată și autentică și care în calitatea mea de Ierarh al locului mă bucur, vă binecuvântez și vă felicit și am totdeauna considerat credincioșii de la Sfântul Dumitru și în general din urbea Bacăului nostru voievodal că sunteți desțelinătorii, avangarda și pecetea apostoliei noastre. Vă felicităm și vă binecuvântăm și sperăm să găsim și alte prilejuri ca acesta de astăzi să ne întâlnim în rugăciune. Felicit și pe părinții slujitori care răspunde la nevoile frățiilor voastre și pe tânărul preot pe care l-am hirotonit și își începe misiunea în una din parohiile Eparhiei noastre și pe toți cei care purtați numele Sfântului Dumitru.

La final, preotul paroh Ioan Pleșcău a mulțumit Părintelui Arhiepiscop Ioachim pentru prezență și pentru dragostea pe care o manifestă față de enoriașii parohiei aflate sub ocrotirea Sfântului Dumitru. (Pr. Daniel Marari)