Ierarhul a fost întâmpinat în cursul dimineții la mănăstirea de pe frumoasa vale a Trotușului de către părintele arhimandrit Nicolae Dănilă, exarhul mănăstirilor din cadrul arhiepiscopiei, de părintele inspector eparhial Ioan Bârgăoanu, de maica stareță, stavrofora Siluana Matei, de părintele protosinghel Theodor Ambăruș, duhovnicul așezământului monahal, dimpreună cu ceilalți părinți slujitori ai acestuia, de preoți apropiați mănăstirii și de numeroși pelerini. Acestora li s-au adăugat și reprezentanți ai administrației locale și județene, printre care: doamna Ionela-Cristina Breahnă-Pravăţ, președintele Consiliului Județean Bacău, domnul Gelu Margină, vicepreședintele Consiliului Județean Bacău, domnul Grigore Vlad-Costel, primarul comunei Bârsănești.
După oficierea Sfintei Liturghii, la care credincioșii prezenți s-au împărtășit cu Trupul și cu Sângele Mântuitorului Hristos, în finalul căreia au fost citite rugăciuni de dezlegare și iertare a păcatelor, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul și-a manifestat bucuria de a cunoaște această oază de spiritualitate a eparhiei și lucrarea nevoitorilor de aici:
„Eu, ca episcop vicar, de când am început slujirea în Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, am primit această misiune de a sluji la mănăstiri, mai ales în perioada posturilor. În perioada Postului Crăciunului am mers la mănăstirile mai mari, mai vestite. Acum, în perioada Postului Paștilor, a venit și rândul celorlalte mănăstiri, mai îndepărtate, dar care nu sunt lăsate deoparte și nu sunt neînsemnate.
Chiar m-am bucurat să găsesc aici măicuțele, pe părintele, pe ceilalți părinți invitați, dar mai ales pe dumneavoastră, credincioșii. Faptul că veniți la mănăstire să vă rugați, să vă plecați genunchiul și fruntea înaintea Domnului, este semnul că aici este un loc binecuvântat de Dumnezeu”.
Preasfinția Sa a vorbit în continuare celor prezenți despre originea și însemnătatea Liturghiei săvârșite, a Darurilor mai înainte Sfințite sau a Sfântului Grigorie Dialogul:
„Am săvârșit o slujbă foarte frumoasă, denumită și Liturghia Darurilor Înainte Sfințite, o slujbă specială care se săvârșește doar în Postul cel Mare. Trebuie să știți că noi, creștinii ortodocși, avem trei liturghii, care se slujesc în timpul anului. Cea mai folosită este Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. În toate duminicile de peste an și la marile sărbători se slujește această liturghie. Mai există o liturghie specială, a Sfântului Vasile cel Mare, care se săvârșește doar de zece ori în an: în cele cinci duminici ale Postului Mare, în ziua Sfântului Vasile cel Mare, în ajunul Crăciunului, în ajunul Bobotezei și se mai săvârșește și în Joia și în Sâmbăta Mare. Aceste două liturghii sunt liturghii desăvârșite, liturghii în care se sfințește Trupul și Sângele Domnului.
Aceasta pe care am săvârșit-o astăzi, denumită Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite, este o rânduială veche din Biserica primară, care se săvârșea în perioada Postului Mare și care, de fapt, se slujea seara, pentru ca oamenii să poată să ajuneze și să se împărtășească la ceasul înserării. De aceea, ea cuprinde psalmi și rugăciuni din slujba Vecerniei. Numai că, datorită neputințelor noastre omenești, este mai dificil astăzi să poți să ții post până la apusul soarelui, să faci Liturghia. Sunt și unele locuri în care se săvârșește la ceasul înserării, dar aici noi am săvârșit-o acum, la ceasul de dimineață, iar rugăciunile pe care le-am săvârșit sunt deosebit de frumoase și ne-au bucurat inimile”.
Ierarhul a îndemnat credincioșii, în finalul cuvântului său, la ținerea unui post care să nu fie doar abținere de la mâncare, ci în care să fie lucrate fapte de milostenie, să fie înmulțită rugăciunea, pentru ca prin această asceză și prin iertarea oferită celorlalți, să se poate simți și trăi cu adevărat bucuria Învierii Mântuitorului:
„Acum, la Sfânta Liturghie, am citit și rugăciune de dezlegare, pentru că în perioada postului aceasta este chemarea Bisericii: să ne iertăm unii pe alții, să încercăm să facem fapte bune, după puterea noastră și, mai ales, să pregătim sufletul pentru întâlnirea cu Domnul Hristos Cel Înviat.
Vă doresc să aveți folos din această perioadă a postului, să primească Domnul jertfa fiecăruia dintre dumneavoastră! Dacă unii nu pot să țină post, să se roage! Dacă alții n-au timp să se roage, să facă fapte de milostenie! Orice faptă pe care o facem cu gândul la Dumnezeu, este primită și răsplătită de Domnul. Și atunci când vom ajunge în ziua Slăvitei Învieri, să aveți bucuria pe care au avut-o femeile mironosițe și Sfinții Apostoli când L-au văzut pe Domnul Înviat!”
Cuvântul de încheiere i-a revenit părintelui protosinghel Theodor Ambăruș, care, în numele obștii monahale, a mulțumit ierarhului pentru bucuria prezenței sale în mijlocul acesteia, mai cu seamă însă pentru faptul că o slujbă arhierească nu a mai avut loc aici de 20 de ani. Fiind o mănăstire tânără, dar cu o efervescentă viață duhovnicească, sfinția sa a prezentat parcursul vieții monastice din zona Caraclăului, de la începuturile mănăstirii și până în prezent:
„Noi nu am mai avut o prezență arhierească la mănăstirea noastră din anul 2006, când Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a venit și ne-a binecuvântat cu prezența și cu rugăciunea Înaltpreasfinției Sale. De aceea, prezența Preasfinției Voastre în mijlocul nostru ne responsabilizează, ne încurajează, ne dă nădejde și curaj să mergem mai departe în activitățile noastre duhovnicești și administrative, pe care le săvârșim în locul acesta.
Noi încercăm să ținem candela rugăciunii aprinsă aici și să ne desfășurăm activitățile administrative cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim. Și astăzi trăim acest moment de bucurie prin prezența Preasfinției Voastre alături de noi la această Sfântă și Dumnezeiască Liturghie”.
În semn de recunoștință, părintele protosinghel a oferit ierarhului, din partea maicii starețe și a întregii obști, un aranjament floral, o monografie a comunei Bârsănești, scrisă de un fiu al acesteia și o carte ce cuprinde cântări psaltice în cinstea Maicii Domnului.
***
Așezată într-un cadru natural, atractiv și reconfortant, străjuită de culmi domoale acoperite cu păduri de foioase și fânețe, Mănăstirea Caraclău este una din mănăstirile tinere, ce încearcă încet dar sigur să se alinieze în rândul mănăstirilor care au ajuns la maturitate, atât din vedere spiritual, cât și material.
Situat la aproximativ 10 km de orașul Onești (spre Bacău), pe frumoasa vale a Trotușului, în comuna Bârsănești, în satul Caraclău, locașul monastic încântă ochiul și sufletul pelerinului prin simplitate și fiorul duhovnicesc ce îl transmite.
Existența unei mănăstiri în aceste ținuturi a fost dorită de foarte mult timp de localnici, mai ales că tradiția consemnează faptul că viața monahală a lăsat amprente vii în sufletele oamenilor, prin schitul care, timp de 200 ani (1680-1871), a animat viața spirituală a sătenilor.
Aceștia au vrut să dovedească faptul că sunt vrednici urmași ai celor ce, sub conducerea celui născut la „Bethleemul” neamului nostru de la Borzești, a Sfântului Ștefan Cel Mare, au făcut din Moldova o poartă a creștinătății, în spatele căreia se ridicau biserici în cinstea lui Dumnezeu și a sfinților Săi.
Mănăstiri ca Măgura Ocnei, Bogdana, Sfântul Sava au beneficiat de iubirea jertfelnică a acestor oameni, cu un respect deosebit pentru monahi și monahii, pe care i-au ajutat din punct de vedere material, actul lor rămânând unul anonim, știut de Bunul Dumnezeu și purtat în rugăciunile care se fac pentru ctitori.
Cel ce a cunoscut inimile și dorința lor de a continua tradiția monahală pe aceste meleaguri, a rânduit ca la începutul celui de-al treilea mileniu visul să le devină realitate. Înaltpreasfințitul Părinte Eftimie a dat binecuvântarea pentru punerea pietrei de temelie a noului lăcaș monastic, iar slujba a fost oficiată în ziua pomenirii Sfintei Mucenițe Ecaterina (25 noiembrie), în anul 2000, de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, pe atunci Arhiereu vicar, fiind prima de acest gen pe care ierarhul a săvârșit-o de la hirotonirea întru Arhiereu (2 mai 2000).
Angajarea lor deliberată și plină de entuziasm la construirea mănăstirii a dat roadele așteptate și pentru faptul că întreaga comunitate a Caraclăului, la care s-au alăturat și locuitori ai satelor de pe Valea Trotușului, s-a adunat în jurul părintelui ieromonah Theodor Ambăruș, care a coordonat lucrările de construcție. S-a creat o adevărată sinergie în care monahi și mireni și-au dat mâna pentru ca în spațiul mistic al mănăstirii împreună să primească binecuvântarea lui Dumnezeu.
În data de 25 iulie 2004, în anul împlinirii a 500 de ani de la trecerea în veșnicie a Binecredinciosului Voievod Ștefan Cel Mare și Sfânt, s-a sfințit biserica de lemn cu hramul „Sfântul Ierarh Spiridon”, de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, pe atunci Arhiereu vicar. A fost oficiată apoi Sfânta Liturghie arhierească la care au participat un sobor de 25 de slujitori, înconjurați fiind de numeroși credincioși.
În prezent, în acest lăcaș monastic se nevoiesc duhovnicește mirese ale lui Hristos, monahii, care sunt păstorite de stavrofora Siluana Matei, stareța mănăstirii și de părintele protosinghelul Theodor Ambăruș, duhovnicul așezământului.
(Pr. Florin Robert Blănaru)
