În Duminica a IV-a după Paști (Vindecarea slăbănogului de la Vitezda), la Catedrala arhiepiscopală „Sf. Cuv. Parascheva” din Roman a fost oficiată Sfânta Liturghie arhierească. În cadrul slujbei, tânărul teolog Constantin Iulian Amarie a fost hirotonit de către Părintele Arhiepiscop Ioachim în treapta de diacon pe seama Catedralei Arhiepiscopale din Roman.
Pericopa evanghelică a fost tâlcuită de părintele arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial.
Duminica aceasta face aducere aminte de o întâlnire a omului cu Dumnezeu, asupra căreia dacă ar fi să reflectăm, mai în detaliu, am observa câteva contradicții ciudate, pentru faptul că omul nu prea știe să gestioneze relația cu Dumnezeu. Dumnezeu, în marea Sa mărinimie, oferă totul omului. Patul slăbănogului vindecat devine mărturia nu a vindecării, ci a prezenței lui Dumnezeu. Faptul de a fi singur și nu de a fi bolnav este ceea ce ține capul de afiș în viața paraliticului.
Tot acum, în cuvântul său părintele vicar Pimen a vorbit și despre drama omului modern.
Paralizia nu era pentru el o corvoadă, singurătatea era o problemă. Problema lui era că se simțea singur între prieteni. Aceasta este marea dramă a omului de astăzi. Avem multă lume în jurul nostru, dar foarte puțini oameni în schimb. Avem destui din cei care ne înconjoară, dar foarte puțini din ei ne sunt apropiați. Apropiați în sensul de fi capabili să ți se ofere, de a fi capabili să se jertfească pentru tine pentru ca ție să îți fie bine. Aceasta este drama paraliticului: singurătatea! Cum poți trăi cu Dumnezeu, după o viață de singurătate lipsită de orice tip de afecțiune umană?
La Liturghia arhierească de astăzi, din Catedrala Arhiepiscopala de la Roman, răspunsurile la strană au fost date de corul Paraschevi.
