În duminica săptămânii a treia premergătoare Postului Mare, numită Duminica Înfricoșătoarei Judecăți sau a lăsatului sec de carne, 27 februarie 2022, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala arhiepiscopală din Roman. Cu acest prilej, un tânăr teolog a fost hirotonit în treapta de diacon.
În cadrul Sfintei Liturghii, teologul Severin Cosmin Andrei a fost hirotonit în treapta de diacon pe seama Mănăstirii Giurgeni, întregind astfel soborul slujitorilor și participând la activitățile misionare ale obștii acestei mănăstiri ce stă sub acoperământul Maicii Domnului și a cărei icoană făcătoare de minuni aduce mângâiere miilor de pelerini veniți spre închinare din toate colțurile țării.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele Arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, a adresat credincioșilor prezenți în Catedrala „Sfânta Cuvioasă Parascheva” un cuvânt de învățătură precizând că judecarea zilnică a păcatelor personale poate conduce pe credincios la înțelegerea Judecății lui Dumnezeu.
„Se impune ca judecata să nu fie o chestiune ce ține de un timp special, ci de toată vremea și de tot ceasul. Ne judecăm pe noi înșine și scăpăm de judecata lui Dumnezeu, de fiecare dată când plecând capul ne cercetăm conștiința și în felul acesta vom descoperi ceea ce nu ar trebui să fie și pe toate le mărturisim lui Dumnezeu. De aceea, fiecare zi este o judecată, iar cu fiecare judecată care trece în viața noastră ne apropiem de judecata lui Dumnezeu și tunci vom lua la cunoștință de cele ce Dumnezeu are a ne judeca sau binecuvânta așa cum relatează cuvântul pericopei evanghelice de astăzi, care vizează aspecte interumane ale experienței noastre”.
De asemenea, în cuvântul său, părintele vicar a subliniat faptul că împlinind poruncile care par a fi cele mai neînsemnate, credincioșii se apropie de darul lui Dumnezeu și de tainele Sale, prin aceasta arătând iubirea pe care o poartă lui Dumnezeu.
„Textul evanghelic de astăzi vizează aspecte zilnice ale vieții noastre față de care suntem de cele mai multe ori nepăsători și față de care nu avem prea multe cunoștințe. Ele sunt cap de afiș în ceea ce privește judecata lui Dumnezeu. Ne vom întreba cum e cu putință ca Dumnezeu din toate cele pe care ni le-a rânduit spre mântuire să ne judece tocmai pentru că nu am dat un pahar de apă celui însetat, un blid de mâncare celui flămând, o haină celui gol, o cercetare de câteva minute celui bolnav sau o vizită celui întemnițat. Răspunsul la această dilemă îl găsim în formularea finală a evangheliei de astăzi: „Întrucât nu ați făcut unora dintre acești prea mici ai Mei, Mie nu Mi-ați făcut”. Adică Dumnezeu nu vrea ceva care să iasă din tiparele normale ale vieții noastre, nu vrea ceva spectaculos care să atragă atenția opiniei publice, ci lucruri neînsemnate și chiar banale care ar putea trece oricând neobservate de privirile curioase și indiscrete ale semenilor noștri. Spre acelea se îndreaptă Dumnezeu și pe acelea le are în vedere. Ce valoare poate avea un pahar cu apă oferit celui însetat sau o felie de pâine oferită celui flămând în ochii noștri? Însă Dumnezeu are o altă măsură a judecății lucrurilor Sale și a lucrurilor noastre. De aceea, adeseori se spune că apropiindu-ne de darul lui Dumnezeu și de Hristos, Care este cunoscător și descoperitor al sufletelor noastre, ne împărtășim de tainele Sale prin poruncile Sale, pentru că cel ce împlinește poruncile face dovadă iubirii de Dumnezeu”.
Totodată, părintele vicar a remarcat faptul că neîmplinirea poruncilor lui Dumnezeu poate atrage după sine prezența deznădejdii iadului, a regretelor și dezrădăcinării în viața omului încă din viața aceasta, iar împlinirea lor face posibilă simțirea prezenței luminii și a iubirii lui Dumnezeu.
„Porunca devine puternică doar atunci când este lucrată de noi. Nefăcându-le ele par a fi de ordinul trecutului și nelucrătoare pentru că noi nu le lucrăm. Nelucrându-le, ele rămân fără valoare, iar împlinindu-le devin puternice. Efectul împlinirii lor este acela că ne apropiem de Dumnezeu și de Sfânta Liturghie, de Euharistia pe care Hristos o oferă ca hrană omului. Îl simțim pe Dumnezeu ca fiind Judecător înfricoșător doar atunci când viața noastră are două aspecte poți simți Raiul de aici de pe pământ, făcând din viața ta un rai sau poți simți iadul, pentru că viața ta de aici este un iad, acceptând să faci toate cele ale trupului și îndepărtând pe Dumnezeu din viața ta lăuntrică. Atunci iadul va face parte din viața noastră și noi vom simți regretul etern al celor săvârșite care au contravenit voii lui Dumnezeu. Acesta este iadul deznădejdii, ca înstrăinare a omului de Dumnezeu și regret etern că faptele săvârșite au contravenit voii lui Dumnezeu. Iadul este îndepărtarea de Dumnezeu, și cu cât ne îndepărtăm mai mult de Dumnezeu cu atât resimțim mai acut prezența iadului în viața noastră și neputința de a ieși din el. Apropiindu-ne de lumina lui Dumnezeu nu vom simți teamă, pentru că El este sursa luminii noastre, el fiind pentru noi izbăvirea noastră, și cu cât ne apropiem mai mult ne vom vedea mai murdari și vom coborî mintea în iad, cum spune Sf. Siluan Atonitul, dar nu vom deznădăjdui, ci vom gândi la toate cele pe care le-am săvârșit, sperând în bunătatea lui Dumnezeu”.
La final, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a remarcat activitatea misionară desfășurată în cadrul Mănăstirii Giurgeni, prin numeroasele acțiuni filantropice, duhovnicești și culturale realizate de-a lungul timpului, precizând faptul că noul diacon va fi implicat în aceste activități: „Începând de astăzi, Mănăstirea Giurgeni are un nou slujitor în persoana teologului Severin Andrei, hirotonit întru diacon. El va sluji în această oază de spiritualitate împlinind nevoile misionare ale obșii coordonate de părintele protosinghel Nicolae, în treapta de diacon”.
Referindu-se la situația din Ucraina, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a spus că arătându-și solidaritatea față de populația rănită și față de cei care suferă ca urmare a acestui conflict, credincioșii români împlinesc cuvântul Evangheliei din această zi, devenind părtași tainei a opta a Bisericii.
„În duminica de astăzi ne gândim în mod deosebit la cei care sunt în suferință și război, și care nu se pot bucura de pace în aceste zile premergătoare Postului Mare. În spațiul ucrainean se aude doar zgomotul armelor, iar noi trebuie să fim sensibili față de suferința prin care trec frații noștri întru Hristos. În cadrul eparhiei am angajat deja o acțiune umanitară la nivelul fiecărei parohii, din solidaritate față de acest popor, iar pe această cale vă solicităm sprijinul de a fi alături de noi. Această inițiativă vine tocmai ca răspuns la pericopa evanghelică din această duminică, invitându-ne la a ajuta pe cei care au nevoie de implicarea noastră. Dincolo de Liturghie și de pragul bisericii, fiecare dintre dumneavoastră este chemat să împlinească chemarea de preoție împărătească slujind cea de-a opta taină, care este taina fratelui. Noi căutăm pacea hristică, care nu este asemenea celei pe care o fac diplomații, pentru că ea nu se poate ridica la nivelul celei inspirate de Dumnezeu, iar timpul pe care îl trăim ne arată aceasta. Noi ne îmbrăcăm în pacea din care au gustat sfinții isihaști. Să fim cei care primesc și dăruiesc pacea pe care Hristos o împărtășește tuturor. Să păstrăm această pace în inimile noastre”.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul „Paraschevi” al Catedralei arhiepiscopale.
