În ziua de pomenire a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman a fost oficiată Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie Arhierească de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.
În cuvântul rostit cu această ocazie, Înaltpreasfinția Sa a făcut o descriere a acestor doi sfinții apostoli care l-au mărturisit pe Mântuitorul Iisus Hristos, fiecare în mod diferit.
Sărbătoarea de astăzi este închinată Sfinților Apostoli Petru și Pavel, fiind o mare sărbătoare care încheie un post în care bunii noștri creștini evlavioși au mers din nou la duhovnici pentru a se spovedi, au intrat cu ei în convorbire duhovnicească, apoi au venit la biserică unde s-au împărtășit din învățătura Mântuitorului, din învățătura sfinților apostoli și au constituit din nou trupul tainic a lui Hristos. După ce biserica se formase ca instituție la cuvântarea lui Petru ținută prin puterea Duhului Sfânt, s-au botezat ca la 3000 de suflete. Atunci s-a constituit Biserica, ca trup tainic al Mântuitorului Iisus Hristos, ce a fost fondată pe Evanghelie, pe cuvântul lui Hristos și apoi pe temelia apostolilor, pe învățătura lor și astfel au urmat tradiției bisericii care a devenit normativă pentru învățătura noastră de credință. Petru s-a lepădat de Hristos, iar Pavel nu credea în Hristos până L-a cunoscut în mod tainic prin acea întâlnire paradigmatică pentru el. Și unul și altul au văzut pe Hristos! Prin puterea credințe îl auzim pe Pavel, ca cel care mărturisește că a fost răpit până la al treilea cer, adică dincolo, în transcendent, și el aduce mărturie în epistolele sale că a auzit cuvinte pe care limba omenească nu poate să le pronunțe și cântări pe care nu le poate exprima.
Tot acum, Ierarhul a explicat credincioșilor importanța căinței lui Petru după ce avea să se lepede de Hristos, dar și căința și cunoașterea lui Dumnezeu-Fiul de către apostolul Pavel, cel cu care avea să se întâlnească în mod tainic pe drumul Damascului.
La această sărbătoare noi trebuie să ne luăm ca model de urmat pe fiecare dintre ei, în măsura în care ne recunoaștem ca oameni în faptele și în convertirea lor. Petru era un misionar inconfundabil, iar Pavel era un colos de înțelepciune, tocmai de aceea el trece de la smerenie la înălțimea cugetului și a faptei cu mare ușurință. Pavel este cel care a scris întreaga teologie de început. Datorită lui noi avem studii de teologie și totodată avem împărțirea bisericii pe națiuni, pentru că el a fost supranumit apostolul națiunilor. Astfel, noi concluzionăm că ortodoxia credinței trebuie trăită de toți în mod plenar, chiar dacă se poate adapta sau poate îmbrăca anumite cutume, anumite civilizații, anumite haine, anumite tradiții ale popoarelor. Suntem chemați din nou să fim apostoli, să fim ucenici, să fim martori ai lui Iisus Hristos. Exemplul lor trebuie să fie luat și de păstorii sufletești, dar și de credincioși pentru faptul că apostolul Pavel este cel mai mare misionar al bisericii, iar apostolul Petru, de asemenea. Dar ei au fost cândva și au marcat timpul lor, iar noi suntem urmașii lor. În această calitate de urmași ai lor avem datoria sacră să ne smerim, dar în același timp să ne înălțăm prin credința mărturisitoare.
Răspunsurile la strană au fost date de către corala Parschevi a Catedralei arhiepiscopale romașcane.
