Proiectul epahial socio-medical „BOLNAV AM FOST ȘI M-AȚI CERCETAT” (Mt. 25.36)

 

Argumentele teologice ale validării proiectului

 

        Grija față de sănătatea umană - atât spirituală, cât și trupească - a fost dintotdeauna o preocupare a Bisericii. Din perspectivă orto­doxă însă, menținerea sănătății fizice detașată de sănătatea spiritu­ală nu este o valoare necondiționată.(†Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă, traducere din limba neogreacă de prof. Ion Diaconescu și prof. Nicolae lonescu, Editura. Sophia, București, 2001, p. 185.). Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a subliniat în repetate rânduri importanța unității dintre Liturghie și filantropie ce aduce vindecarea trupească și sufletească: „Prezența iubitoare a lui Hristos, prin Sfântul Duh, în creștinii care se împărtășesc euha­ristic cu El, face legătura între Filantropia divină a Sfintei Treimi și fi­lantropia eclesială sau socială a creștinilor”. (†DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Liturghie euharistică și filantro­pie socială", în: Credință pentru fapte bune, Editura. Basilica, București, 2011, p. 187.).  

În contextul societății moderne, filantropia Bisericii nu se poate dezvolta autentic dacă nu este bine argumentată : „ea nu trebuie să fie o modă, ci modul însuși al existenței misionare a Bisericii în lume, icoana dinamică a filantropiei divine, căci: «Liturghia fără filantropie devine repede ritual închistat, după cum filantropia fără Liturghie de­vine repede propagandă pentru imagine, mai mult preamărire de sine decât laudă a Iubirii Preasfintei Treimi»”.(†DANIEL, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, „Cuvânt înainte” la teza de doctorat Filantropia divină, elaborată de Pr. Mihai Vizitiu, p. 5.). Vocația Bisericii lui Hristos a fost dintotdeauna una slujitoare, filantropică și diaconală.(† Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, Biserica slujitoare, Sibiu, 1986, p. 5.). Slujirea liturgică și cea diaconală a Bisericii sunt de nedespărțit - leiturgia, martyria și diaconia, fiindcă orice slujire pleacă de la Altar. (Pr. Prof. dr. Constantin PĂTULEANU, „Filantropia creștină între reperele ei istorice și actuale”, în Asistența social-filantropică,  Ed. Basilica, București ,  2012, p.215.).

Boala și moartea se numără printre rezultatele în curs ale căderii, când Adam și Eva au păcătuit în Grădina Edenului (Fac. 3). Boala și moartea nu făceau parte din creația „foarte bună” pe care Dumnezeu a modelat-o (Fac. 1, 31). Dar aceste efecte negative au fost într-adevăr ceea ce a spus El că se va întâmpla ca o consecință a neascultării umane.

Scriitorii Vechiului Testament erau conștienți de faptul că boala (chiar până la moarte) putea fi o măsură disciplinară din partea lui Dumnezeu față de un membru greșit al familiei sale. În Cântarea lui Moise, Dumnezeu se proclamă singurul Dumnezeu Atotputernic: „Vedeţi, vedeţi, dar, că Eu sunt şi nu este alt Dumnezeu afară de Mine: Eu omor şi înviez, Eu rănesc şi tămăduiesc şi nimeni nu poate scăpa din mâna Mea!” (Deut. 32,39). „Rănirea” poate face parte din disciplina lui Dumnezeu, dar vindecarea vine și de la același Dumnezeu Atotputernic, ca dovadă suplimentară a relației de grijă pe care o întreține cu creația sa.

Vechiul Testament evidențiază Suveranitatea lui Dumnezeu și capacitatea Lui de a vindeca. Nicio boală, nici măcar moartea, nu este mai presus de puterea Lui. Dumnezeu s-a numit „Domnul care te vindecă” (Ieș. 15,26). Moise L-a chemat pe Dumnezeu să vindece pe sora lui, Miriam, de lepra ei (Num. 12,13.). Psalmistul David L-a descris pe Dumnezeu ca Cel care „vindecă toate bolile tale” (Ps. 103,3). Profetul Elisei s-a rugat lui Dumnezeu și fiul sunamitei a înviat din morți (II Regi 4, 32-35). Conform dovezilor Vechiului Testament, deci, Dumnezeu poate vindeca și vindecă.

Unul dintre psalmi a lărgit ideea vindecării pentru a include alte dimensiuni decât cele fizice, când a vorbit despre Domnul ca fiind Cel care „vindecă pe cei cu inima zdrobită și leagă rănile” (Ps. 147.3). În Ieremia, găsim că limbajul vindecării și restaurării este folosit pentru relația spirituală pe care Israelul (Ieremia 3,22) și Ieremia însuși (Ieremia 15,19) au avut-o cu Dumnezeu. „Vindecarea” este necesară pentru a alege valorile potrivite în viață, așa cum pare să spună Ieremia în contextul capitolului 17.

Când ajungem la Noul Testament, ne uităm în primul rând la slujirea lui Iisus ca Vindecător, pentru că Iisus Însuși este punctul central al Evangheliei. Toți cei patru evangheliști dau exemple despre Hristos ca Vindecător.

În primele zece capitole ale Evangheliei sale, Marcu face în medie mai mult de o pericopă de vindecare pe capitol, indicând cât de important a fost pentru el acest aspect al slujirii lui Iisus. Dintre cele patru relatări canonice despre viața și slujirea lui Iisus, numai Marcu pune slujirea de vindecare Mântuitorului atât de aproape de deschiderea narațiunii sale evanghelice (Marcu 1,21-34, 39, 40-45). Procedând astfel, el subliniază încă de la început puterea lui Iisus asupra demonilor (Marcu 1.25, 34), precum și vindecarea bolilor fizice (Marcu 1,30-33). Conform Evangheliei după Marcu, exorcismele și vindecările demonstrează autoritatea lui Hristos: El este mai puternic decât duhurile rele (Marcu 1,27), iar la vindecarea paraliticului (Marcu 2,7-12) și-a arătat puterea.

Vindecarea este o realitate pozitivă pe care Noul Testament o recunoaște în mod clar prin multe exemple și prin învățăturile directe ale lui Pavel și Iacov. Este o realitate în care credincioșii se pot bucura și pe care o pot căuta la vreme de nevoie. Dumnezeu, în suveranitatea Sa, poate avea alte căi pe care persoana bolnavă, familia și prietenii săi să le poată parcurge. (Health, sickness and healing in the New Testament. A brief Theology Judith L. Hill, pp.151-196).

Pentru Sfântul Vasile cel Mare grija față de cei săraci, ajutorarea celor în nevoi, ușurarea suferințelor celor bolnavi și îmbunătățirea vieții celor mutilați din naștere sau din împrejurări nenorocite au fost preocuparea permanentă a întregii sale vieți. Ca episcop și-a intensificat acțiunile filantropice: pe de o parte dând dis­poziție horepiscopilor săi să înființeze în eparhiile lor așezăminte fi­lantropice permanente, impunând și conducătorilor poporului să aibă dragoste și mărinimie față de cei nenorociți, pe de altă parte, creând în apropierea Cezareii un mare ansamblu filantropic. Acesta cuprindea: biserică, spitale, leprozerii, azile pentru bătrâni, case pentru străini. La acestea se adăugau clădirile necesare pentru buna funcționare a celor­lalte: bucătării, ateliere de tot felul. Nu lipseau nici școlile pentru copii și pentru învățarea diferitelor meserii. Într-un cuvânt, Sf. Vasile a creat lângă Cezareea încă un oraș, numit de popor „Vasiliada”.         

Cel milos se depeșește pe sine din dragoste, până la a pătimi și suporta moartea pentru alții cu tărie. Mila și dragostea sporesc puterile de răbdare a pătimirii și a morții. Iar în Hristos, Care e și Dumnezeu, răbdarea din milă a avut atâta putere, încât a copleșit patima și L-a ridicat din moarte.”( Pr. prof. Dumitru STĂNILOAE, Chipul Nemuritor al Lui Dumnezeu, Opere Complete, Vol. V, Editura Basilica, București, 2013p. 384.). Dumnezeu face apel la noi prin semenii noștri, iar noi trebuie să le răspundem. Dumnezeu poate pune pe ceilalți în situația în care să apeleze la noi, cu datoria de a le răspunde nevoilor lor. Noi suntem cuvinte ontologice față de aproapele nostru, și el la rândul lui reprezintă cuvânt ontologic pentru noi. Dumnezeu face apel la noi prin alții și la alții prin noi și tot Dumnezeu răspunde în răspunsul nostru și în răspunsul lor. Atunci când cineva apelează la noi și ne gândim la Dumnezeu, Îi mulțumim pentru darul semenului și pentru vorbele adresate de acela nouă. Dialogul cu celălalt este același dialog cu Dumnezeu, realizat doar sub forma rugăciunii prin ascultarea chemării celuilalt și răspunsul nostru în duhul rugăciunii, găsind capacitatea de a sluji. „Dialogul și deci dialogul desăvârșit în duh de rugăciune trebuie să se facă nu numai prin cuvintele rostite dar și prin cuvintele întrupate în faptele de întrajutorare și, atunci când e nevoie, în faptele de milostenie. Prin fapte noi ne oferim mai mult încă unul altuia și lui Dumnezeu. De aceea, rugăciunea pentru celălalt trebuie să fie unită cu fapta pentru el și, atunci când trebuie, cu milostenia...Omul milostiv este un adevărat medic, mai întâi pentru sine însuși îndepărtând din ființa sa patimile. Milostenia și iubirea de ceilalți produc lumină în propriul suflet și astfel cunoașterea tainelor lui Dumnezeu. O viață pur individuală este oarbă și atee. Am pierdut umanitatea pentru că am devenit solitari.” (Pr. Dumitru stăniloae, Rugăciunea lui Iisus și experiența Duhului Sfânt, Editura Deisis, Sibiu, 1995, p. 36.).

Empatia este un factor important al rugăciunii, purtând durerea celuilalt înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru presupune preoția universală a laicilor, rugânu-se unii pentru ceilalți. Adevărata rugăciune pentru celălalt este cea alături de trăirea durerii pentru el sau de jertfa faptei. Doar în acest mod putem intra la Dumnezeu, prin milostenie și mila față de ceilalți. Rugăciunii inimii „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”, poate părea la început o rugăciune doar pentru propria persoană. Însă, privind mai profund această rugăciune, ne putem da seama că, de fapt, ne gândim la păcatele noastre săvârșite față de ceilalți, rugându-ne pentru relații mai bune cu ei sau pentru ca ei să nu rămână mâhniți pentru nedreptațile pricinuite de noi. ( Pr. D. Stăniloae, Rugăciunea lui Iisus..., p. 38.).

 Cel care își dăruiește ajutorul pentru aproapele, de fapt, primește ajutorul lui Dumnezeu în viața sa. „Rugăciunea, deci, este un factor de însănătoșire și întărire spirituală a ființei mele, dar și o însănătoșire și întărire a coeziunii sociale într-un plan mai profund. Cel care se roagă îi are pe ceilalți în inima lui iar ei simt aceasta și vin spre el.”.

 

Argumente statutare și legislative

 

Prin Statutul Bisericii Ortodoxe Române unitățile de cult, în special parohiile, pot furniza servicii socio-medicale și educaționale licențiate, în acord cu legislația Statului în vigoare. „Sistemul de asistență socială a BOR este integrat și funcționează în cadrul structurilor sale administrativ - organizatorice sau în organizații social – filantropice patronate de ea” (Art. 137, alin1.).

„Biserica Ortodoxă Română, prin unitățile sale componente locale și centrale (parohia, mănăstirea, protopopiatul, vicariatul, eparhia, mitropolia și patriarhia), precum și prin organizațiile neguvernamentale care funcționează cu  aprobarea autorităților bisericești competente, asigură servicii sociale, acreditate, conform legislației în vigoare”. (Art. 137, alin.2).

          Cadrul legal care prevede implicarea unităților de cult sau dobândirea calității de furnizor acreditat unităților de cult este Legea 292/2011 (Legea Asistenței Sociale), prin care se precizează faptul că dintre toate instituțiile sociale din România se pot regăsi și parohiile: „Autorităţile administraţiei publice centrale asigură elaborarea cadrului legislativ în domeniul asistenţei sociale, pentru susţinerea categoriilor defavorizate, combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială, dezvoltarea politicilor de susţinere a familiei pe parcursul întregului ciclu de viaţă a membrilor acesteia, precum şi transferul către autorităţile administraţiei publice locale şi societatea civilă, inclusiv către instituţiile de cult recunoscute de lege, a atribuţiilor şi mijloacelor financiare necesare acţiunilor de asistenţă socială, prevăzute prin legile speciale”(Art.3, alin.4).

Unitățile de cult, conform celui mai recent act legislativ al Ministerului Sănătății, pot inființa instituții spitalicești, conform Ordinului de ministru 3473 / 2023.

          Conform Regulamentului de Organizare și Funcționare Aplicabil serviciului social cu cazare, având Codul Serviciului Social 8710 CRMS-I și 8710 CRMS-II pe baza Ordinului nr. 29/2019- Anexa 7 cu privire la standardele minime de calitate (în baza căruia se obține licența de funcțioanre ca serviciu social), centrele rezidențiale medico-sociale și centrele rezidențiale de îngrijiri paliative pot acorda asistență și îngrijire medicală persoanelor vârstnice, bolnavi cronici, bolnavi cronici în fază terminală, incluzând supraveghere, consilierea psihologică și suport emoțional, cazare pe perioadă nedeterminată, masă, curățenie și alte activități, după caz: recuperare medicală, socializare, activități administrative.

          De asemenea, conform aceluiași Regulament și Ordin, având codul 8720 CR-AD-I și 8720 CR-AD-II, centrele rezidențiale de recuperare/reabilitare socială și dezintoxicare-pentru persoane cu diferite adicții: droguri, alcool, alte substanțe toxice și centrele rezidențiale de tip comunitate terapeutică pot acorda recuperare/reintegrare psiho/socială, îngrijire persoanlă, supraveghere, asistență și îngrijire medicală, alta de cât cea spitalicească, cazare pe perioadă nedeterminată, masă, după caz curățenie și alte activități: terapie ocupațională, consiliere vocațională, socializare, pază, activități administrative etc.

Centrele rezidențiale pentru persoane vârstnice (inclusiv cele de tip respiro/centre de criză și locuințele protejate) în baza aceluiași Ordin, Anexa 1, având codurile 8730 CR-V-I-III, pot acorda îngrijire persoanlă, supraveghere, îngrijiri medicale curente asigurate de asistente medicale, cazare pe perioadă nedeterminată, masă, curățenie, socializare și activități culturale. Alte activități, după caz: asistență medicală asigurată de medic geriatru, internist sau medic de familie, terapii de recuperare fizică/psihică/ mintală, terapie ocupațională, menaj, pază, alte activități administrative etc.

Centrele rezidențiale pentru persoane adulte cu dizabilități (centre de îngrijire și asistență, centre de reabilitare și abilitare și centre pentru viață independentă) conform Ordinului nr. 82/2019-Anexa nr.1, având Cod 8790 CR-D-I, 8790 CR-D-II, 8790 CR-D-IV, pot acorda informare și asistență socială/ servicii de asistență socială, consiliere psihologică, abilitare și reabilitare, îngrijire și asistență, deprinderi de viață independentă etc.

 

Argumente statistice

 

Diagrama așezămintelor social-filantropice din Patriarhia Română, în anul 2022 (Raportul de activitate al Patriahiei Române -https://basilica.ro/bucuria-crestinilor-rugatori-harnici-si-darnici-sin…) este următoarea: 61 birouri de asistență socială, 120 cantine sociale și programe masa la domiciliu, 118 centre de zi pentru copii, 27 centre de zi pentru vârstnici, 6 centre de zi pentru persoane cu dizabilități, 52 centre rezidențiale pentru copii, 53 centre rezidențiale pentru vârstnici, 3 centre rezidențiale pentru persoane cu dizabilități, 30 servicii de îngrijire la domiciliu, 33 instituții ce oferă servicii medicale și de recuperare, 21 servicii de îngrijiri socio-medicale la domiciliu, 54 servicii educaționale (tip afterschool, remedial, prevenție abandon școlar, postliceal etc.), 117 centre de informare, de consiliere, de sprijin și comunitare, 21 locuințe protejate, 13 centre de urgență (persoane fără adăpost, victime violență, victime trafic de persoane), 26 campusuri de tabără și 12 cu alt specific.

În cadrul așezămintelor au primit asistență 199.140 beneficiari, după cum urmează: a) 73.577 copii din aşezămintele sociale ale Bisericii, dar mai ales din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere, sau cu părinţii aflaţi la muncă în alte ţări; b) 6.204 persoane cu dizabilităţi, cu deficienţe de vorbire, vedere şi auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe; c) 66.829 persoane vârstnice din aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezentau grave probleme de sănătate; d) 51.685 şomeri, adulți în dificultate, victime ale traficului de persoane, victime ale violenței familiale, deţinuţi eliberaţi, victime ale calamităților naturale; e) 845 persoane fără adăpost.

În ceea ce privește Caravana medicală „Sănătate pentru sate”, voluntarii Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului au realizat 15 acțiuni, având 1.716 beneficiari. Prin acest program, în perioada 2015-2022 au fost efectuate 88 deplasări, având 11.000 beneficiari, iar prin componenta de prevenție și educație pentru sănătate, au fost realizate 72 deplasări, având aproximativ 16.000 beneficiari.

În campaniile de donare sânge, derulate în cuprinsul Patriarhiei Române, au participat 12.405 persoane, înregistrându-se 5.818 litri de sânge.

La finalul anului 2022, au fost semnate de către Patriarhia Română: Protocolul de colaborare cu Ministerul Sănătăţii privind desfășurarea activităților de asistență religioasă creștin-ortodoxă în unitățile sanitare subordonate Ministerului Sănătății și Acordul-cadru cu Asociația „Salute Donna” a Institutului Național de Tumori din Milano, Italia. Acest acord-cadru a fost realizat ca urmare a parteneriatului dintre Patriarhia Română şi Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” din București.

 

                     Date tehnice ale priectului

Viziunea

„Bolnav am fost și M-ați cercetat (Mt. 25,36) ” în care toți oamenii bolnavi aflați în nevoie vor găsi întotdeauna sprijin în unitățile de cult și ONG-urile eparhiei.

Misiunea:

Arhipiscopia Romanului și Bacăului, prin toate parohiile și organizații eparhiale, va oferi suport spiritual, material, social, psihologic, medical, educațional persoanelor bolnave cronic și cu dizabilități.

Scopul

Scopul este de a radiografia, evalua şi derula activităţi şi inființa servicii socio-medicale în unitățile de cult și ONG-urile Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului pentru a sprijini persoanele bolnave.

Obiectiv general

Obiectivul general este de a evalua situația reală a persoanelor bolnave cronic și a celor cu diferite tipuri de dizabilități din cadrul eparhiei Romanului și Bacăului pentru a dezvolta în fiecare parohie minim un tip activitate / serviciu socio-medical care să răspundă nevoilor concrete ale comunității parohiale.

          Obiective specifice:

1. radiografierea situației reale a activităților socio-medicale din toate unitățile de cult și instituțiile sociale din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului;

2. inventarierea resurselor pe care le deține în momentul de față unitatea de cult, cât și nevoile cu care se confruntă parohiile/ ONG-urile eparhiale;

3. implementarea a cel puțin o activitate /  serviciu socio-medical în domeniul social;

4. Creșterea numărului de unități de cult / ONG-uri din eparhie care să primescă calitatea de furnizor de servicii socio-medicale din partea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale / Ministerul Sănătății.

 

Resurse necesare

1.  Logistice

Fiecare parohie va avea nevoie de un spațiu dedicat serviciului sau activității socio-medicale, care ar putea fi: așezăminte social-filantropice,  casa parohială (în cazul în care nu este folosită ca reședință a familiei parohului), alte spații ale parohiei sau cele care aparțin unor instituții partenere, precum școala, căminul cultural, dispensar medical, etc. Fiecare clădire are un scop bine precizat și va conține dotarea minimă pentru a desfășura acel tip de activitate.

Conform legii 239/2007 (privind reglementarea regimului juridic a unor bunuri imobile aflate în folosința unitățlor de cult: Imobilele aflate în proprietatea statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, care au fost atribuite în folosinţă gratuită cultelor religioase după data de 1 ianuarie 1990, pot fi transmise fără plată în proprietatea unităţilor de cult deţinătoare, în condiţiile prezentei legi (Art. 1, alin.1), parohia poate deveni proprietara unor clădiri din comunitate care pot fi transferate cu titlu gratuit de la autoritățile publice pentru a desfășura activități socio-educaționale și/sau socio-medicale.

2. Financiare

Activitatea socio-medicală, implică, de multe ori, costuri, însă acestea trebuie optimizate în funcție de grupul țintă și de nevoile concrete ale beneficiarilor.

Resurse financiare, în afară de cele interne, pot fi accesate prin scrierea unor proiecte (după modelul pe care Sectorul social-filantropic îl poate pune la dispoziție), care se pot depune la diferite instituții finanțatoare la nivel local sau național / european. Pentru a crește șansa de finanțare se poate recurge la acreditarea parohiei ca furnizor de servicii sociale conform HG 118/2014 , privind legea calității serviciilor sociale și ulterior licențierea acelui tip de serviciu social. Parohiile pot beneficia de finanțarea serviciilor sociale conform legii 292/2011 (Legea Asistenței Sociale) ca și alte instituții publice și private prin intermediul diferitelor granturi, proiecte, subvenții (Legea 34/1998) pentru orice tip de serviciu social regăsit din Nomenclatorul serviciilor sociale din România (HG 867/2015).

3. Umane

Pentru a desfășura activități socio-medicale, parohul parohiei împreună cu alți colaboratori, specialiști sau voluntari, poate implementa un serviciu socio-medical în condițiile legii și respectând standardele de calitate.

Pentru servicii nelicențiate o parohie poate utiliza resursele umane proprii și voluntari, dar pentru servicii licențiate va fi nevoie de personal specializat conform organigramei din domeniul respectiv (a se consulta HG 867/2015). Pentru plata acestor salarii legea subvențiilor poate acoperi aceste costuri, sau un protocol cu consiliul local/jutețean.

 

                     Calendarul proiectului

1 ianuarie-31 decembrie 2024- Taina Sfântului Maslu cel puțin o dată pe lună în fiecare protopopiat (prima vineri din lună);

1 ianuarie- 1 februarie 2024- Parteneriate cu spitale și clinici;

15 ianuarie- 29 martie 2024- Broșuri cu poezii și eseuri publicate la Ed. Filocalia a Episcopiei Romanului și Bacăului, având ca autori pe copiii bolnavi;

Februarie- Întâlniri cu ONG-uri și protopopiatele eparhiei;

4 februarie 2024- Ziua Mondială de luptă împotriva cancerului. Pentru secția de ONCOLOGIE și PALIAȚIE oferirea unor iconițe plastifiate și cartea de rugăciuni a IPS Ioachim;

11 februarie 2024, Întâlniri cu preoții din spitale;

Martie 2024- Practică la centrele sociale ale Eparhiei de către elevii de la Școala Postliceală Sanitară a Liceului Teologic „Episcop Melchisedec” - Roman;

21 martie 2024- Ziua mondială a Sindromului Down. Marcarea zilei în toată eparhia prin diverse activități specifice și implementarea parteneriatului cu Asociația Down Active Moldov – Botoșani;

Aprilie 2024- Campanii de informare și conștientizare a elevilor de liceu și gimnaziu cu privire la bolile oncologice și cele provocate de adicții (digitale, consumuri de substanțe stupefiante și psihoactive, alcool etc.);

2 aprilie 2024- Ziua Mondială de conștientizare a Autismului. Simpozion-Hârja;

7 aprilie 2024- Ziua Mondială a sănătății. Donare de Kit-uri medicale de bază pentru pacienți;

2 Mai 2024- Ziua Mondială a rugăciunii. Rugăciune pentru bolnavi alcătuită de IPS Ioachim care să fie rostită la sfârșitul fiecărei liturghii, valabil pentru toți preoții din toată eparhia, distribuită gratuit la fiecare parohie;

Mai 2024- Milostenie financiară și materială pentru familiile copiilor bolnavi cronici; Simpozion Taina omului - firescul vindecării bolnavului - Protopopiatul Onești;

Aprilie-Iunie 2024- Meditații gratuite pentru copiii cu boli, dar și pentru copiii diagnosticați cu boli rare;

1 iunie 2024- Competiție sportivă eparhială cu premii și excursii pentru copiii și tinerii din eparhie care sunt diagnosticați cu boli rare;

Iulie 2024- Tabără de vară pentru 50 de copii bolnavi la munte sau la mare;

August 2024- Bursele școlare „Episcop Melchisedec”- 10  burse școlare pentru copii bolnavi, foarte buni la învățătură și care au posibilități materiale reduse;

28- 29 septembrie 2024- Ziua internațională a persoanelor vârstnice. Simpozion Internațional dedicat îngrijirii bolnavilor în contextul anului omagial- Centrul medico-social rezidențial pentru persoane vârstnice - Hârja;

3 decembrie 2024- Ziua Internațională a persoanelor cu dizabilități-Activitate la Centrul de Recuperare și Reabilitare a copiilor cu deficiențe de la Hârja;

Decembrie 2024-  „Vrei să fii bun de Crăciun?”. Activități de caritate pentru copiii bolnavi din spitale.

Intocmit de,

Pr. Ilarion Mâță