Sinteza proiectului:

Statistica ne releva faptul că 41% dintre copiii de gimnaziu, din mediul rural, renunță la liceu și 2 din 10 copii (19%) din mediul rural nu sunt ajutați niciodată la teme, deoarece locuiesc în familii în care majoritatea adulților au maximum 8 clase absolvite, potrivit Raportului „Bunăstarea copiilor din mediul rural”, 2024, operat de World Vision România.  

În același timp 49% dintre părinți se declară nemulțumiți de progresul școlar făcut de copiii lor în ultimul an de școală.
Astfel, aproape jumătate dintre copiii de gimnaziu nu vor să continue cu studiile liceale, potrivit acestui studiu, ceea ce înseamnă că patru din zece copii de gimnaziu nu doresc să meargă la liceu, ci optează pentru un job, muncă în familie sau cursuri de calificare, ceea ce face dificilă integrarea lor socio-educațională.  

Anul 2025 a fost declarat de către Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse,  Anul Național al Copilului, iar Sectorul Social – Filantropic și Misionar dorește să investească mai multe resurse și să ofere mai multă atenție copiilor și tinerilor. Dacă Anul 2023 a fost declarat de Patriarhia Română, Anul omagial al pastorației vârstnicilor, iar Anul 2024, Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor, anul 2025, ne vom concentra atenția pe mai multe programe eparhiale care să vină în sprijinul mai ales a copiilor care prezintă un risc crescut de abandon școlar.

România este acasă pentru aproape 4 milioane de copii, iar 1 din 5 cetățeni români este copil. Copiii reprezintă viitorul societății noastre și este crucial să le asigurăm un mediu favorabil pentru dezvoltare și afirmare.

Copiii nu sunt doar beneficiarii deciziilor de astăzi, ci și factori decisivi pentru o dezvoltare sustenabilă. 

Prezentarea detaliată a proiectului:

Introducere

Copilăria este una din primele etape de dezvoltare a omului, ea fiind o perioadă în care omul trăiește fiecare clipă așa cum este ea, bucurându-se de toate momentele oferite. În urma ei, aceasta își păstrează farmecul a tot ce suntem noi cu adevărat și ne întipărește în minte amintiri pe care nu le vom uita.

Însă, din păcate, există și copii care provin din medii defavorizate cu o situație financiară precară sau cu diferite proleme legate de familie ce îi poate afecta pe viitor. Centrele de zi au drept scop îndepărtarea copilului din aceste bariere și petrecerea copilăriei lui într-un mediu favorizant pentru dezvoltarea sa.

Argumentele teologice ale validării proiectului

  Valoarea copiilor

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a manifestat întotdeauna un atașament față de copii, oferind sprijin spiritual, material, educațional și medical celor care sunt în dificultate, prin numeroasele proiecte și programe socio-educaționale menite să prevină abandonul școlar, marginalizarea socială și separarea acestora de părinți. 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel subliniază că, credința copiilor este inspirată și consolidată de credința și dragostea pe care părinții le au față de ei, iar credința lor este exprimarea dorinței de a fi iubiți și de a iubi. Atunci când Biserica le manifestă iubirea lui Hristos, aceștia devin simboluri ale nevinovăției și bunătății care ne îndrumă către Împărăția Cerurilor (Mt. 18, 3; 19, 14; Lc. 18, 16)[1].

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel privește copiii ca ființe umane în dezvoltare, care devin cele mai prețioase daruri ale lui Dumnezeu pentru părinți și pentru întreaga umanitate, fără de care existența nu ar putea continua. Nașterea, creșterea și educația copiilor reprezintă o lucrare sfântă de împlinire a omului prin dragostea pentru cei mai apropiați semeni: soția, copiii, rudele, prietenii, vecinii, colegii etc. Educarea copiilor atât din punct de vedere biologic, cât și spiritual, înseamnă și o dezvoltare a maturității părinților în dragostea lor altruistă, plină de har și responsabilitate. În timp ce modelează caracterul spiritual al copiilor, părinții își cultivă în același timp propria bunătate și noblețe ca părinți, astfel încât copiii cu inimă bună devin o sursă de bucurie pentru părinți, iar părinții buni aduc fericire copiilor.

Dezvoltarea spirituală a copiilor și a tinerilor, prin promovarea concomitentă a libertății și a responsabilității, este esențială în cadrul societății umane. Sfânta Evanghelie și tradiția Bisericii subliniază importanța legăturii dintre viața spirituală și angajamentul social al omului, între rugăciune și acțiune, între evlavie și milostenie, între Liturghie și filantropie. În zilele noastre, ne confruntăm cu o lume în care individualismul materialist devine tot mai evident, iar oamenii tind să caute mai mult bogăția materială efemeră decât bogăția spirituală a credinței și a generozității.

Copiii reprezintă un dar și o binecuvântare de la Dumnezeu pentru familia și societatea noastră, iar noi suntem chemați să-i prețuim și să-i educăm în spiritul învățăturilor Evangheliei lui Hristos și al valorilor creștine. Creșterea și îndrumarea copiilor trebuie să se desfășoare cu dragoste părintească și o responsabilitate deplină, prin intermediul rugăciunii și promovării comportamentului moral și al faptelor bune.

Creșterea spirituală a copiilor și tinerilor este crucială. Adesea, inimile lor sunt greu încercate de singurătate și de incertitudinea viitorului lor. Tinerii caută un părinte duhovnicesc care să le ofere sens vieții lor. Ei caută persoane care să reprezinte autenticitatea și cu care să poată comunica deschis despre gândurile și preocupările lor. Este lipsit de sens să le vorbim despre comuniune dacă nu putem demonstra acest lucru în mod practic. În contextul unei crize din ce în ce mai pronunțate a valorilor spirituale și a lipsei de încredere, cei din jurul nostru deseori doresc să experimenteze taina comuniunii și să se bucure de încrederea noastră, deoarece omul, în esența sa, este comuniune, este iubire. Prietenia sinceră și curată poate fi una dintre cele mai importante valori pentru a descoperi împreună credința în Dumnezeu.

Educația, din perspectiva Părintelui Patriarh Daniel

Educația este privită ca un element esențial în ghidarea copilului către înțelegerea celor din jur și dezvoltarea empatiei. Filantropia este însămânțată în sufletul și mintea copilului prin educație, încurajându-l să trăiască în comuniune, dialog și dragoste atât cu ceilalți, cât și cu Dumnezeu. Fără educație, filantropia ar fi lipsită de un fundament solid pentru a promova ajutorul rațional și empatic între oameni.

O educație formativă pentru viață se concentrează pe experiențe directe, trăite într-o comunitate concretă, începând cu familia și continuând în școală și în viața Bisericii. Pentru a răspunde nevoilor profunde ale generațiilor actuale de copii și tineri, o prioritate misionară esențială este colaborarea între Biserică, familie și școală, cu scopul de a consolida această relație într-o perspectivă holistică care să încurajeze dezvoltarea vocațiilor specifice ale fiecăreia dintre aceste entități.

În societatea contemporană, educația se concentrează în principal pe dezvoltarea abilităților tehnice, stimulând aptitudinile antreprenoriale și furnizând cunoștințe legate de funcționarea economiei de piață, pentru a asigura o integrare eficientă a absolvenților pe piața muncii. În această perspectivă, scopul școlii este să pregătească indivizi perfect adaptați la cerințele societății tehnologizate contemporane. Cu toate acestea, în acest cadru restrâns, este esențial să nu se neglijeze aspectul formativ al educației, care depășește simpla acumulare de informații și dobândirea de competențe. Astfel, școala are responsabilitatea de a forma caractere morale solide, indivizi care să promoveze un ideal și să apere valori durabile. În plus, educația religioasă are rolul distinctiv de a pregăti persoanele pentru a fi cetățeni în Împărăția Cerurilor, nu doar pentru existența pământească, deoarece omul, creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic viu, este chemat să trăiască în iubire și viață veșnică.

În domeniul educației, Biserica Ortodoxă Română a avut un rol semnificativ de-a lungul istoriei poporului român, contribuind la organizarea și îmbogățirea educației și a culturii naționale. În contextul actual al societății secularizate și individualiste, este fundamentală cultivarea unei educații de promovare a unor idealuri umane bazate pe adevăr, dreptate și generozitate, de cultivare a libertății și a demnității umane, dar și a responsabilității în societate, dincolo de dorința de a obține rezultate materiale imediate și performanțe tehnice spectaculoase.

Pedagogia inspirată de principiile Evangheliei iubirii lui Hristos îndrumă copilul spre o comuniune bazată pe iubire generoasă și solidaritate. Din această perspectivă, educația religioasă devine un exemplu viu al unei astfel de pedagogii. Educația autentică poate contribui la dezvoltarea unei adevărate înțelepciuni, care are la bază iubirea responsabilă. Persoana credincioasă și responsabilă în fața lui Dumnezeu - Creatorul universului - nutrește iubire pentru semenii săi și nu mai este dominată de teama față de lucrurile lumii materiale, care sunt limitate și trecătoare. Această înțelepciune, inspirată de credință și iubire smerită, distinge clar între realitățile cerești și cele terestre, între ceea ce este etern și ceea ce este temporar sau trecător. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Învață-ți copilul să nu pună preț pe bani, nici pe slavă lumească, nici numai pe viața de aici. Dacă va avea astfel de gânduri, va fi un înțelept”[2].

Biserica Ortodoxă Română susține constant procesul educațional și dezvoltarea intelectuală și spirituală a elevilor prin intermediul colaborării între parohii și școli, care au ca scop consolidarea legăturii dintre Biserică, Familie și Școală în beneficiul societății românești contemporane. În cadrul acestor parteneriate, se desfășoară și alte inițiative sociale și filantropice extinse, comunitățile parohiale ajutând la sprijinirea educației copiilor și la eliminarea fenomenului abandonului școlar[3].

Cauzele abandonului școlar sunt multiple, începând de la absența motivației educaționale, lipsa consilierii școlare, instabilitate psihologică și afectivă și ajungând la factori cu caracter economic, amplificarea sărăciei în spațiile rurale, dezintegrarea familiilor prin pleca­rea părinților în țări străine pentru muncă pe perioade extinse[4].

Educarea copilului întru credință nu poate fi posibilă fără familiarizarea lui cu biserica. Anumite lucruri sunt cât se poate de evidente: dacă mama sau tata nu merg niciunul la biserică sau se duc rar, copilul observă  că ei nu merg iar pe viitor nu va merge nici el la biserică. Dacă din pruncie în modelul lumii copilului nu a intrat biserica și Tainele bisericești ca fiind ceva fără de care viața este incompletă, el nu va simți dorul de Biserică.[5]

Firea copilului e înclinată covârșitor spre intuiție. El e în veșnică cercetare și căutare după tablouri,  după modele, un prim model fiind propria familie.[6]

Tineretul ortodox aparține Bisericii. Maica Magdalena, ucenica arhimandritului Sofronie ne evidențiază faptul că prin „Biserică” înțelegem Trupul lui Hristos, credincios adevărului Său și vieții în Duhul Său.

De aceea, copiii, chiar și bebelușii, nu sunt viitori membrii ai Bisericii, ei sunt deja membri deplini ai acestui trup tainic.[7]

Fundamente biblice și patristice ale educației și purtării de grijă a Bisericii față de copii

În Biserică, Sfinții Părinți ne învață că, dacă ne dorim să-i învățăm pe copiii cum să trăiască potrivit valorilor și virtuților Împărăției lui Dumnezeu, atunci trebuie, mai presus de orice altceva, să trăim așa noi înșine, ca părinți.

Sfântul Porfirie ne vorbește  că „sfințenia părinților este cel mai bun mod de a crește copii întru Hristos”.[8] Dumnezeu ne dă  fiecare interacțiune cu acești copii ca un mijloc de a le comunica adevărurile Lui.

De asemenea, părinții trebuie să fie exemple vii de credincioșie în cuvinte dar și în fapte pentru proprii lor copiii. În Sfânta Scriptură în cartea Deuteronomul, ne este prezentată datoria părinților față de copiii: „Cuvintele acestea, pe care ți le spun eu astăzi, să le ai în inima ta și în sufletul tău; Să le sădești în fiii tăi și să vorbești de ele când șezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci și când te școli.” (Deut. 6, 6-7)

Totodată, Dumnezeu dorește ca părinții să fie răbdători cu ai lor copiii. Este scris în Sfânta Scriptură,  la  Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel: „Părinților, nu ațâțați la mânie pe copii voștri, ca să nu se deznădăjduiască.” (Col. 2,21).

Copiii din Biblie își petreceau viața istorisind faptele de seamă ale lui Dumnezeu și câștigul lor era îndoit. Acești copii asupra cărora se revărsa deja iubirea și bunătatea lui Dumnezeu deveneau și mai buni, amintindu-și câștigul pe care-l aveau din felul lor de viață.

Ascultând istorisirile Bibliei de la părinții lor, acești copiii ajungeau, la rândul lor, să-L cunoască din aceste pilde de Dumnezeu și erau îndemnați să imită virtutea părinților lor.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că pentru acești copiii „cărțile lor erau doar aceste istorii auzite din gura părinților lor. Învățau tot ce aveau nevoie doar din ele, căci nimic nu era mai folositor și mai plăcut pentru ei decât aceste pilde.” [9]

Așadar, având în vedere  toate aspectele de mai sus, voi da exemplu din Noul Testament de trei copii cu o educație demnă de urmat, aceștia trei copii au trăind pe vremea Mântuitorului Hristos  în orașul Capernaum, unde trăia Apostolul Petru și unde se afla căsuța soacrei lui Petru. În acest orășel galileean adesea venea Însuși Mântuitorul Hristos.: două fetițe și un băiețel pe nume Lia, Tamara și Ovid. Ei proveneau din familii foarte bune, copii erau bine crescuți și inteligenți. Tamara, era o fetiță  educată, inteligentă. Prin urmare, putem spune că acești copii sunt  modele de tineri bine educați, care provin din familii cu o educație crescută în credință.[10]

În ceea ce privește creșterea și educația copiilor în Vechiul Testament ne sunt prezentate numeroase pasaje privind modul dar mai ales scopul educației.

În Vechiul Testament, familia, constituie baza societății israelite.[11] Vechiul Testament fiind o carte prin excelență educativă, ni se evidențiază faptul că una din  preocupările majore ale israeliților era aceea de a învăța pe copiii lor mai întâi „Legea lui Dumnezeu”.

Mama avea datoria să educe mai întâi copiii, primele elemente de educație fiind cele de morală:

• Pilde 1,8 – „ Ascultă, fiul meu,  învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările maicii tale”;
• Pilde 6, 20 –  „Păzește, fiule, povața tatălui tău ți nu lepăda îndemnul maicii tale”.

Ne este prezentat faptul că primul factor educațional  a fost casa părintească, tatăl, mama fiind primii dascăli ai copiilor. În familia israelită instruirea în respectul față de Dumnezeu începea de foarte timpuriu, chiar din clipa în care copilul nici nu știa semnificația și rostul scrierii. De asemenea, tatăl avea obligația de a-i învăța pe copiii săi Legea mai întâi prin exemplul personal și după aceea prin învățătură.

 Primele cinci cărți ale Vechiului Testament au un conținut prin excelență educativ.  Pentru a-l educa pe copil în spiritul observării Legii sfinte, acesta era desprins chiar din primii ani cu lectura textului sfânt și chiar cu memorarea unor paragrafe mai importante din Lege.

În cartea Deuteronom ne este prezentat modul în care părinții trebuiau să-i învețe pe copii frica de Dumnezeu: „ cuvintele divine să le sădești în fii tăi, să vorbești de ele când șezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci și când te scoli...” (Deut. 6,7). 

    În Vechiul Testament un rol important l-au avut anumite manuale de educație pentru copii. Copiii erau educați să-și respecte părinții: mama și tata după porunca Decalogului:„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți  fie bine și să trăiești ani mulți pe pământ.“(Ieș. 20,12).[12] Prin urmare, familia în Vechiul Testament avea la bază binecuvântarea lui Dumnezeu.

Din cele prezentate mai sus putem trage concluzia că  educarea copilului întru credință nu poate fi posibilă fără familiarizarea lui cu biserica.

Sfântul Ioan Gură de Aur – Adevărata educație a copiilor

Sfântul Ioan Gură de Aur acordă o atenţie deosebită educaţiei copiilor în spirit creştin, care trebuie să fie „întru învăţătura Domnului”. Grija părinţilor să nu se îndrepte spre a-şi îmbrăca odraslele cu „acoperăminte exterioare”, ci pentru a le dărui adevărata bogăţie şi slavă, care ţine de cele interioare. Bogăţia are în general asupra copiilor un efect vătămător, făcându-i să neglijeze lucrurile importante ale vieţii. Copiii trebuie pregătiţi să reziste la împrejurările potrivnice şi să nu se sperie de acestea, fiind crescuţi în învăţătura Domnului, spre a dobândi răsplată. Părinţii au datoria să îi învețe pe fiii lor că viaţa pământească nu este o prioritate.

De asemenea, și copiii sunt responsabili pentru părinți. Acesta este un minunat mod de a fi: părinți să se îngrijească mai mult de mântuirea copiilor, iar copiii de a părinților. Acesta este duhul de jertfă a lui Hristos.[13]

După cum, plăsmuind cineva un trup, mai întâi așază capul, apoi gâtul, apoi picioarele, așa și fericitul Pavel a înaintat cu cuvântul. A vorbit de bărbat, a vorbit de femeie,  care este al doilea principiu în familie, și pășind mai departe pe drum, a ajuns și la cel de-al treilea element. Aceștia sunt copiii. Pe femeie o conduce bărbatul, iar pe copii bărbatul și femeia. Așadar, fii atent ce zice: „Copii, ascultați pe părinții voștri întru Domnul că aceasta este prima poruncă cu făgăduință“. Nu vorbește aici despre Hristos, nici despre lucruri înalte, căci vorbește unor minți care sunt încă slabe și gingașe. De aceea și îndemnul este scurt, fiindcă copiii nu pot să urmărească cu atenție o cuvântare lungă.[14] De aceea nici despre împărăția cerurilor nu grăiește nimic, căci nu este potrivit acelei vârste să audă aceste lucruri. Însă le grăiește acel lucru pe care mai cu seamă sufletul de copil dorește să-l audă: că va trăi mai mult timp.

Prin urmare, cheia pentru educația copiilor nu sunt învățăturile date lor, ci duhul în care cresc, exemplele vii pe care le văd, mediul în care se dezvoltă. Sunt de plâns acei părinți care spun: „Eu i-am spus copilului ce să facă, dar dacă nu vrea, ce să-i fac?”. Și apoi pretextează că trebuie să muncească pentru a le asigura o masă, și de fapt își adună osândă pe capul lor. Dacă tu înveți pe copil să postească, să se roage, să nu dorească cele ale lumii, nu trebuie să muncești atâta pentru el și vei avea timp să-l crești în Hristos. Dar pentru aceasta trebuie ca părinții să fie convinși de realitatea și necesitatea și primatul acestui lucru. De aceea cheia într-o familie este legătura bărbatului cu femeia și raportarea lor la Hristos. [15]

„Să-i învățăm pe copiii noștri să aleagă înainte de toate virtutea și să nu considere averea un lucru important. Pentru că, de foarte, foarte multe ori, averea se face stavilă în calea virtuții, atunci când tânărul nu știe să-și folosească banii. Și tinerii sunt ca și copiii mici care se primejduiesc când iau în mână un cuțit sau o sabie. De aceea mamele nu-i lasă să le atingă când sunt singuri. Tinerii, la fel, sunt în primejdie sigură când  moștenesc o avere, pentru că nu vor să o folosească cum trebuie și mai degrabă se împovărează cu o grămadă de păcate. De aici vin desfătări și plăceri nesănătoase și rele nenumărate. Nu spun că toate acestea vin de la bani, ci de la cei ce nu știu cum trebuie să-i administreze.”  Copiii din Biblie își petreceau viața  istorisind faptele de seamă ale lui Dumnezeu și câștigul lor era îndoit. Ascultând istoriile Bibliei, tinerii asupra cărora se revarsă deja iubirea și bunătatea lui Dumnezeu deveneau și mai buni, amintindu-și câștigul pe care-l aveau din felul lor de viață.[16]

Sfântul Ioan Gură de Aur ne mai spune: „Să-ți închipui ca ai acasă statui de aur: copiii tăi. În fiecare zi sa-i îndrepți, sa-i corectezi și sa ai mare grija de ei. Sa le împodobești si sa le modelezi sufletul cum poți mai bine. Urmează pilda fericitului Iov care se temea si de păcatele pe care le făceau copiii săi cu mintea și de aceea aducea jertfe în fiecare zi (Iov 1,5) și se îngrijea foarte mult de ei. Urmează exemplul lui Avraam. Nici el nu cauta averi si turme, ci gândul lui era numai la Dumnezeu și la legile dumnezeiești, ca sa le poată transmite mai departe neschimbate urmașilor săi. Dumnezeu îi recunoaște virtutea, caci zice: „Ca l-am ales, ca sa învețe pe fiii si casa sa după sine sa umble în calea Domnului.”(Fac.18,19)

Dar și David, când a murit, l-a chemat pe fiul sau și în loc de mare avere i-a lăsat drept moștenire acestea: „Sa păzești legământul Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui … ca sa își țină si Domnul cuvântul Sau …” (III Regi 2, 3-4). A mai spus și altele asemenea.” [17]

Concluzionând, copiii trebuie educați duhovnicește, iar în acest fel, o dată cu educarea lor se educă și părinții; în acest mod vor dobândi împreună Împărăția Cerurilor cu harul lui Hristos.

Scopul educației copiilor. Când începe educația copiilor?

Tinerii în ziua de astăzi trec  printr-o serioasă criză și pentru aceasta nu sunt  numai ei de vină.  Putem spune că cea mai mare parte din vină este a părinților, a învățătorilor, a clericilor și a duhovnicilor.  În timpurile în care trăim părinții nu mai au o creștere duhovnicească și nici experiență pentru a educa creștinește pe copii. Rolul părinților și al căminului familial este determinant pentru vârsta copilăriei și a adolescenței. El trebuie să fie prin excelență un rol educațional. Lucrarea pedagogică corectă și înțeleaptă a părinților în educația creștină a copiilor, încă de la cea mai fragedă vârstă, trebuie să pună bazele unei viețuiri creștin-ortodoxe întru Hristos, a singurei căi viabile și adevărate, pe care nicio furtună a vârstei tinere sau adulte nu o va mai putea clătina.

 Scopul educației copiilor trebuie să fie dobândirea  dragostei față  de Domnul Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfinții Îngeri și Sfinți. De asemenea, dragostea față de slujbele bisericești și în mod deosebit Sfânta Liturghie. Iar copiii trebuie să se inspire din faptele și dragostea noastră față de Dumnezeu și Sfânta Sa Biserică Ortodoxă.

     După naștere, părinții sunt datori să se ocupe mai mult decât orice de educarea și buna creștere a copiilor lor. Mai întâi să caute nași credincioși copiilor lor. Apoi să-și ducă regulat copiii la Biserică, să-i împărtășească cu Sfintele Taine în fiecare lună, să-i învețe de mici rugăciuni și lucruri bune, să nu-i smintească cu cuvintele și faptele lor, căci sminteala pe care o fac părinții copiilor lor este un păcat greu în fața lui Dumnezeu, cu urmări cumplite în viața copiilor. Cei mai mulți copii ajung răi în viață, datorită păcatelor pe care le-au desprins din copilărie de la părinții lor. De asemenea, copiii trebuie să fie învățați, atât de părinți și nași, cât mai ales de preotul duhovnic, frica de Dumnezeu, dreapta credință, omenia, mila, smerenia, ascultarea și cunoștința Sfintei Scripturi.[18]

Trebuie să fie deprinși de mici cu  postul, cu rugăciunea regulată, cu spovedania, cu milă și respect  față de cei lipsiți și față de toți oamenii. Rugăciunea, citirea cărților bune,  ascultarea și respectul față de părinți, frica de Dumnezeu și exemplul personal dat de tată și de mamă sunt cele mai sigure căi și mijloace de educare și creștere creștină a copiilor.

În cartea părintelui profesor Cătălin Vătămanu, intitulată „Educația la poporul ales”, ne este prezentat faptul că „educația copilului evreu avea în vedere un anumit model de viață duhovnicească.” Atât discuțiile catehetice cât rugăciunea comună din cadrul familiei erau continuate în afara spațiului casnic, prin practici de cult public, care contribuiau la formarea spirituală a israelitului temător de Dumnezeu.[19]

  Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Educația copiilor este în primul rând opera mamei și acest lucru este foarte ușor a fi dovedit și pe temeiuri solide ale rațiunii.”[20]

 „Educația creștină a copilului este esențială din mai multe motive:

Primul motiv este datoria. Mai mult decât orice, părinții au această datorie de a educa copilul creștinește în vederea mântuirii lui și a lor.

Al doilea motiv este gravitatea urmărilor lipsei educației creștine. Ce va ajunge copilul a cărui educație creștină a fost neglijată?! Acest suflet tânăr devine un pământ acoperit cu toate buruienile păcatelor.

Al treilea motiv este legea divină. Dumnezeu a dat pentru neîndeplinirea acestei datorii pedepse grele și în această viață și în cea veșnică.

Al patrulea motiv este interesul chiar temporal al mamei. Câte nenorociri vor urma din cauza slăbiciunilor și a neglijenței mamei în educația creștină a copilului! Câte lacrimi o va face să verse acest fiu, pe care ea a neglijat să-l educe în credință și în virtute. ”[21]

 De asemenea, copiii trebuie întăriți printr-o viețuire creștin-ortodoxă cu ajutorul Harului Dumnezeiesc prezent în Sfintele Taine, în credință și faptele credinței, nu numai în teorie. Pentru că vorba sună, iar fapta tună. Sfinții Apostoli au fost numiți fiii tunetului (Marcu 3,17). Bucuriile copiilor sunt curate și se întipăresc în ei, mișcându-i foarte mult duhovnicește atunci când cresc mari. Dacă copiii trăiesc duhovnicește, vor trăi veseli și în această viață, iar în cealaltă se vor bucura veșnic lângă Hristos. [22]

 Copiii trebuie învățați să-și exprime credința prin rugăciune și milostenie, prin atitudini corecte și frumoase față de semeni și față de Dumnezeu, pentru că cine iubește pe semeni iubește și pe Dumnezeu. Exemplul cel  mai bun de educație și comportament ni-l oferă sfinții.

 Apoi, din punct de vedere cultural, ei trebuie să cunoască, învățătura de credință ortodoxă, să citească viețile sfințior pentru copii, lucrarea lui Dumnezeu în lume și în istorie, Pilde creștine. ș.a.m.d. Astfel se va aprinde dorul de cunoaștere în ei și atunci îi vor căuta pe Dumnezeu.  Educația creștină a copiilor contribuie făcută treptat și dacă la aceasta subscrie și educația din școală este un lucru benefic. [23]

Preocuparea Sfinților Bisericii pentru educația copiilor – de la Sfântul Vasile cel Mare până la contemporanii noștri: Sfântul Iosif Naniescu și Episcopul Melchisedec Ștefănescu

Sfinții Părinți contemporani  ai Bisericii au continuat practica apostolică a filantropiei. Părinți de la care ne-au rămas scrieri și care s-au evidențiat prin viața și prin faptele lor. Aceștia și-au extins opera filantropică sau de caritate și au organizat-o în structuri și instituții permanente.

În continuare voi aminti mai succint ajutorul pe care l-a oferit Sfântul Vasile cel Mare față de educația tinerilor, de asemenea și ajutorul pe care l-a oferit Sfântul Iosif  Naniescu tinerilor studenți teologi  și elevilor dar și educația   pe care le-a oferit-o Episcopul Melchisedec Ștefănescu copiilor.

Sfântul Vasile cel Mare a avut o apropiere aparte față de copii, le spunea el tinerilor „și vă iubesc tot atât de mult ca și părinții voștri”.  În Omilia Către tineri pe care a scris-o acesta le transmite tinerilor creștini să citească și poeți, filosofi, prozatori profani, încercând precum albinele să culeagă ceea ce e bun și de la aceștia. De asemenea, îi învață pe tineri să citească Sfintele Scripturi deoarece acestea ne conduc spre această viață cu tainele lor atât de instructive.[24]

Totodată Sfântul Vasile îi învață pe tineri “„să nu se ia (nici) după oratorii așa de pricepuți în minciuni.[25] Așadar, Sfântul Vasile îndeamnă pe tineri să caute la scriitori și filosofi numai acele scrieri care îi sfătuiesc spre bine. De aceea, Sfântul Vasile cel Mare, în final, îndeamnă pe tineri să fie înțelepți și să strângă cu grijă folosul din fiecare lucru, asemenea „marilor fluvii care adaugă multe la cele ce au, din toate părțile.”

Continuând mai departe  tot cu o dragoste și o învățătură aparte față de tineri este Sfântul Mitropolit Iosif Naniescu, numit deja din timpul vieții „cel sfânt” . În cea de-a doua jumătate al secolului al XVIII-lea în Moldova a păstorit mitropolitul Iosif Naniescu.

Mitropolitul Iosif a rămas orfan de mic de tată, fiind crescut de mama sa, aceasta îndrumându-l cu înțelepciune spre o educație demnă de urmat.  La rândul său Mitropolitul Iosif  i-a învățat și pe alți tineri dragostea de Dumnezeu și iubirea față de aproapele  chiar prin propria sa viață.

De asemenea, Sfântul Iosif  pe lângă cele oferite persoanelor în nevoi, El îi sprijinea și ajuta în mod deosebit și constant pe elevi și studenți. Atunci, când studenții  săraci și elevi  ieșeau de la Facultate, școală, el îi aștepta la masă, îi ajuta cu bani pentru hăinuțe, de asemenea le dădea și burse celor care învățau bine. Îi responsabiliza, la finalul anului școlar cerându-le carnetul de note ca să vadă dacă fiecare dintre învățăcei s-a ajutat pe sine.

Prin urmare, pr. profesor Ion Vicovan ne mărturisește că la moartea Mitropolitului Iosif, „i-au găsit doar doi bănuți în buzunar, în rest nu avea nimic”.[26]

Cu o gingășie și o dragoste aparte pentru copii a fost Episcopul Melchisedec Ștefănescu (1879 - 1892). În continuare voi prezenta preocupările sale privitoare la educația copiilor.

Episcopul Melchisedec Ștefănescu, a fost profesor la Seminarul Veniamin de la Iași, predând Ermeneutica, Omiletica, Ebraică, Latină și Franceză. De asemenea, a fost profesor și rector al Seminarului de la Huși.  În cei aproximativ 15 ani de activitate didactică, Melchisedec a alcătuit pentru Seminariile teologice mai multe manuale.  Totodată, a încurajat pe mulți tineri dornici de învățătură.

Elevilor de seminar le dădea bani și cărți, iar pe cei mai buni i-a trimis la studii la Cernăuți și Kiev. [27]

Activitatea marelui Episcop Melchisedec poate fi urmărită pe mai multe planuri și anume: cultural, patriotic, ca membru al Sfântului Sinod și al Academiei Române. Cât ține de activitatea culturală, vedem că încă din vremea pe  când era profesor a fost preocupat de întocmire a manualelor și de studiu pentru seminarii.

Preocupările sale pentru tineri a fost ca ei să aibă o educație creștină. În Episcopul Melchisedec strălucea munca literară, Biblioteca lui pe vremea aceea era una dintre cele mai bogate din țară, cărțile abordând o tematică foarte variată (istorie, literatură, teologie, pedagogie, economie, agricultură, științe, medicină, artă etc).

De asemenea, rânduia ca din veniturile administrării averii sale  de către o epitropie, în frunte cu episcopul de Roman, să se dea anual câte 1000 de lei unui tânăr care să studieze la Academia teologică de la Kiev. Între cei care au beneficiat de această bursă se numără și Nicodim Munteanu, cel de-al doilea patriarh al României. [28]

Despre el, și opera sa, s-a scris multe, în anul 1892, luna Iulie, câns s-a deschis testamentul marelui Episcop Melchisedec al Romanului, urmașii săi văzuseră printre toate cele scrise că Episcopul și-a dorit după moartea sa înființarea unei „grădini de copii” chiar pe proprietatea sa și în preajma mormântului său, ceee ce s-a și întâmplat, acum Fundația și Asezământul care îi poartă numele, înființat de IPS Ioachim, duce mai departe misiunea pe care si-a asumat-o când era episcop la Roman.

În viață fiind, El a căutat totdeauna societatea celor mici și în dragostea lui cea mare pentru copii, în educația cărora vedea asigurarea viitorului scumpei sale țări, dorea ca și după moartea sa, glasul argintiu al micuților, să răsune în jurul mormântului, piciorușele lor să-i joace pe piept. Așa cum El însuți a scris în testamenul său, școala a luat ființă și a fost condusă conform unui statut. [29]

Argumente statutare și legislative

Prin Statutul Bisericii Ortodoxe Române unitățile de cult, în special parohiile, pot furniza servicii socio-educaționale licențiate, în acord cu legislația Statului în vigoare. „Sistemul de asistență socială a BOR este integrat și funcționează în cadrul structurilor sale administrativ - organizatorice sau în organizații social – filantropice patronate de ea” (Art. 137, alin1.).

„Biserica Ortodoxă Română, prin unitățile sale componente locale și centrale (parohia, mănăstirea, protopopiatul, vicariatul, eparhia, mitropolia și patriarhia), precum și prin organizațiile neguvernamentale care funcționează cu  aprobarea autorităților bisericești competente, asigură servicii sociale, acreditate, conform legislației în vigoare”. (Art. 137, alin.2).

Cadrul legal care prevede implicarea unităților de cult sau dobândirea calității de furnizor acreditat unităților de cult este Legea 292/2011 (Legea Asistenței Sociale), prin care se precizează faptul că dintre toate instituțiile sociale din România se pot regăsi și parohiile: „Autorităţile administraţiei publice centrale asigură elaborarea cadrului legislativ în domeniul asistenţei sociale, pentru susţinerea categoriilor defavorizate, combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială, dezvoltarea politicilor de susţinere a familiei pe parcursul întregului ciclu de viaţă a membrilor acesteia, precum şi transferul către autorităţile administraţiei publice locale şi societatea civilă, inclusiv către instituţiile de cult recunoscute de lege, a atribuţiilor şi mijloacelor financiare necesare acţiunilor de asistenţă socială, prevăzute prin legile speciale”(Art.3, alin.4).

1. Drepturile și obligațiile copiilor

Copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor lor, în condițiile Legii nr. 272 din 2004, republicată în 2024, privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama de interesul superior al acestuia. În același timp, responsabilitatea revine și colectivității locale din care fac parte atât copilul cât și familia acestuia.

Autoritățile administrației publice locale au obligația de a sprijini părinții sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligațiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând și asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile și de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului. 

Drepturile[30] prevăzute de lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, de naționalitate, de gradul și tipul unei deficiențe, de dificultățile de formare și dezvoltare sau de alt gen ale copilului.

De asemenea, adoptarea Convenției internaționale cu privire la drepturile copilului, în 1989 a concis în România cu schimbarea regimului politic. Cum era de așteptat, această convenție a atras după sine și schimbări la nivel legislativ, inclusiv în domeniul protecției copilului, iar odată cu adoptarea ei a avut loc o reconsiderare a situației și protecției copilului. Prin această convenție a fost pus în evidență o preocupare permanentă a autorităților românești pentru a îmbunătăți situația copiilor din România, și în mod special a celor aflați în dificultate.

1. Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 905, din 20 decembrie 2011 și republicată în 2024, prin Legea 100 / 2024

Evoluția demografică, precum și schimbările legate de structura familiei, au condus la necesitatea revizuirii sistemului de asistență socială.

Scopul legii este să creeze cadrul legal prin care se stabilesc principiile și regulile generale de acordare a măsurilor de asistență socială dar și criteriile de organizare și de funcționare a sistemului în vederea asigurării condițiilor adecvate pentru elaborarea și implementarea politicilor publice sectoriale din domeniul asistenței sociale.

    2. Legea Nr. 272 Republicată din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

Convenția ONU a fost adoptată de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 și promovează în mod special protecția drepturilor copilului. Aceasta „a permis transformarea viziunii asupra copilului, de la beneficiarul pasiv al acțiunilor adultului la cea de subiect activ cu drepturi garantate prin lege”. România a fost una din primele state care a ratificat Convenția ONU în anul următor prin Legea 18 din 28 septembrie 1990. În 2004 a fost adoptată noua lege 272 din 2004 pentru protecția și promovarea drepturilor copilului împreună cu modificările ulterioare.

   3.Legea 272/2004 consacră următoarele principii privind protecția copilului:

• Respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
• Egalitatea șanselor și nediscriminarea;
• Responsabilitatea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părințești;
• Primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor copilului;
• Descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, intervenția multisectorială și parteneriatul dintre instituțiile publice și organismele private autorizate;
• Asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil;
• Respectarea demnității copilului;
• Ascultarea opiniei copilului și luarea în considerare a acesteia, ținând cont de vârsta și de gradul de maturitate;
• Asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ținând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecție;
• Celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copii;
• Asigurarea protecției împotriva abuzului și exploatării copilului;
• Interpretarea fiecărei norme juridice  referitoare la drepturile copilului în corelație cu ansamblul reglementărilor din această materie.

    4. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

• La articolul 18 alineatul (1), litera c) se modifică și va avea următorul cuprins: „c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului”. 
• La articolul 18, alineatele (5) și (6) se modifică și vor avea următorul cuprins: „(5) În cazul în care unul dintre părinți împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanță sau convenit de părinți, celălalt părinte poate cere serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială în circumscripția căruia se află locuința copilului, să monitorizeze relațiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.”

„(6) Monitorizarea permite reprezentanților serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială, să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuiește în mod statornic, la vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta, precum și la înapoierea copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta. Totodată, monitorizarea permite reprezentanților serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială să asiste și în timpul găzduirii copilului de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, dacă instanța judecătorească a dispus monitorizarea printr-o sentință definitivă. Dispozițiile tezei a II-a se aplică în mod corespunzător și în situația prevăzută la alin. (1) lit. g).“

• La articolul 18, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (61), cu următorul cuprins:

„(61) Cu ocazia monitorizării, reprezentanții serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială pot realiza intervievarea părinților, a copilului, a persoanelor cu care copilul relaționează în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. c) și g), precum și a altor persoane a căror intervievare se apreciază a fi utilă în vederea întocmirii raportului de monitorizare.“[4]

• La articolul 20, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 20 (1) În vederea asigurării menținerii relațiilor personale ale copilului cu părinții săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viața de familie, precum și pentru asigurarea înapoierii copilului la locuința sa la terminarea perioadei de găzduire, precum și pentru a preveni împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuiește cu copilul, instanța poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptățite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanții. Dispozițiile tezei I se aplică în mod corespunzător și în situația prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. g).“

      5. Legea Nr. 273/2004, privind procedura adopției, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 23 septembrie 2016

Actul normativ adoptat de Guvern asigură accesul echitabil pentru intrarea pe liste în procesul de potrivire pentru toți adoptatorii sau familiile adoptatoare, stabilind un singur criteriu de ierarhizare și introduce obligativitatea anunțării adoptatorului sau familiei adoptatoare cu privire la rezultatul potrivirii. Documentul adoptat stabilește[6] și procedura de acordare a drepturilor bănești prevăzute de Legea nr. 268/2020, respectiv indemnizația de sprijin și suma fixă în cuantum de 1.500 lei, prin agențiile pentru plăți și inspecție socială județene și a municipiului București.

Având în vedere prelungirea valabilității atestatului de la 2 ani la 5 ani, normele de aplicare ale legii stabilesc procedura de verificare anuală a îndeplinirii condițiilor care au stat la baza eliberării atestatului. Verificarea presupune realizarea cel puțin a unei vizite la domiciliul adoptatorului și a unei ședințe de consiliere psihologică cu cel puțin 60 de zile înainte de împlinirea termenului de un an de la eliberarea atestatului sau, după caz, de la ultima evaluare.

Consilierea copilului de către psihologul echipei multidisciplinare devine obligatorie după fiecare potrivire practică încetată în cadrul căreia a avut cel puțin o întâlnire a copilului cu adoptatorul/familia adoptatoare.

Alte informații suplimentare:

• a fost prelungită valabilitatea atestatului de la 2 ani la 5 ani, DGASPC având obligația să verifice anual îndeplinirea condițiilor care au stat la baza eliberării atestatului; 
• s-au introdus stimulente financiare care să susțină familiile care adoptă;
• s-a modificat cuantumul concediului de acomodare de la 3.4 ISR la 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei emiterii hotărârii judecătorești de încredințare în vederea adopției;
• s-a acordat managerului de caz posibilitatea ca, în situații excepționale și temeinic justificate, să poată stabili adopția ca finalitate a planului individualizat de protecție, anterior împlinirii termenelor prevăzute de lege, dacă este în interesul superior al copilului;

• s-au introdus în categoria familiilor sau persoanelor care au prioritate la adopție, pe lângă rudele copilului din cadrul familiei extinse, și persoanele alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, a celor care au adoptat frați ai copilului sau care se află în procedură de adopție cu un frate al acestuia, dacă acest lucru nu contravine interesului său superior.

   

  Argumente statistice

Diagrama așezămintelor social-filantropice din Patriarhia Română, în anul 2024 (Raportul de activitate al Patriahiei Române https://basilica.ro/sinteza-activitatilor-bisericii-ortodoxe-romane-in-anul-2023-text-integral/?swcfpc=1).  În anul 2023, Biserica Ortodoxă Română a desfășurat o amplă lucrare social-filantropică orientată către sprijinirea celor vulnerabili, axându-se în special pe vârsnici, dar oferind în mod susținut ajutor copiilor și tinerilor. Prin cele 884 de instituții și servicii sociale aflate sub egida sa, Biserica a pus în aplicare 1.254 de proiecte și programe sociale, dintre care o parte semnificativă a fost dedicată protecției și dezvoltării copiilor și tinerilor.

Un aspect esențial al activității a fost reprezentat de cele 165 de centre de zi destinate copiilor, unde aceștia au primit sprijin educațional, consiliere și un mediu sigur pentru dezvoltarea personală. În aceste centre, precum și în cele 58 de centre rezidențiale pentru copii, s-au acordat servicii pentru 78.301 copii proveniți, în special, din familii sărace, fără posibilități de întreținere sau cu părinți plecați la muncă în străinătate. Acești copii au beneficiat de sprijin material, consiliere psihologică și educațională, precum și de suport moral și religios.

Pe lângă acestea, alte 58 de servicii educaționale, precum programele afterschool și de prevenire a abandonului școlar, au contribuit la îmbunătățirea accesului la educație pentru tinerii aflați în situații dificile. Programul „Ajutor pentru elevi” a avut un impact semnificativ, fiind destinat reducerii abandonului școlar și având 93 de beneficiari direcți.

În cadrul activităților social-filantropice, tinerii au fost încurajați să participe activ, iar un exemplu relevant este cel al celor 25.067 de voluntari implicați în diverse proiecte. Dintre aceștia, mulți sunt tineri care, prin munca lor, au sprijinit copii și familii aflate în dificultate.

De asemenea, tinerii au avut acces la 23 de campusuri de tabără, organizate de Biserică, care au oferit oportunități educaționale, recreative și spirituale. Aceste tabere au fost gândite nu doar ca un mijloc de petrecere a timpului liber, ci și ca un context de învățare și dezvoltare personală pentru participanți.

În ceea ce privește sănătatea, Biserica a avut un rol important în educația pentru sănătate și prevenirea bolilor. Caravana medicală „Sănătate pentru sate” a fost una dintre inițiativele care au inclus componente de prevenție și educație pentru sănătate, beneficiind de 2.685 de participanți doar în anul 2023. În cadrul acestor activități, tinerii au avut acces la consultații și sfaturi medicale, precum și la programe de informare menite să îi ajute să adopte un stil de viață sănătos.

În concluzie, Biserica Ortodoxă Română a avut o contribuție semnificativă în sprijinirea copiilor și tinerilor, oferindu-le nu doar suport material, ci și șansa de a se dezvolta într-un mediu sănătos și sigur. Prin eforturile comune ale consilierilor, voluntarilor și personalului specializat, s-a reușit crearea unei rețele de sprijin care a ajutat mii de copii și tineri să depășească dificultățile cu care se confruntă și să-și construiască un viitor mai bun.

În Arhiepiscopia Romanului și Bacăului la momentul de față, după inventarierea nevoilor socio-educaționale din cele cinci protopopiate, prin formularul google forms (https://docs.google.com/forms/d/1gxTPuPstLiDfXvCffk3uX7b-QRHMlzefqImUbd0VGoA/edit#responses):           

Aici au fost evaluate un număr de 401 parohii, din cele 5 Protopopiate ale Eparhiei, după cum urmează.

Parohiile implicate în cercetare sunt atât din mediul urban cât și din mediul rural, acoperind toate cele trei cadre de calasificare.

Prin chestionarul aplicat am reușit să cuntificăm numărul estimative de copii și tineri din cadrul eparhiei, acesta ajungând la 31.260.

O dată cu aplicarea chestionarului am descoperit că din totalul de 31.260 de copii și tineri păstoriți, doar 23% dintre aceștia participă activ la viața Bisericii.

Chestionarul a efectuat și o analiză a nevoilor pastorale din fiecare parohie, în privința abordării tinerelor generații.

În final am acționat și pentru a identifica o serie de măsuri prin care copii din parohie să fie sprijiniți, aflând astfel care sun necesitățile parohiei pentru a se putea îngriji în condiții optime de pastorația copiilor.

Viziunea

Copiii în nevoie vor găsi întotdeauna sprijin în unitățile de cult și ONG-urile eparhiale.

Misiunea:

Arhipiscopia Romanului și Bacăului, prin toate parohiile și organizații eparhiale, va oferi copiilor suport social, educațional, moral, spiritual și catehetic.

 Scopul

Scopul este de a radiografia, evalua şi derula activităţi sociale și educaționale, a inființa servicii socio-educaționale în unitățile de cult și ONG-urile Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului pentru a sprijini copiii aflați în dificultate și familiile lor.

Obiectiv general

Obiectivul general este de a evalua situația reală a copiilor din Eparhia Romanului și Bacăului și dificultățile cu care aceștia se confruntă,  pentru a dezvolta în fiecare parohie minim un tip activitate / serviciu socio-educațional care să răspundă nevoilor concrete ale comunității parohiale.

          Obiective specifice:

1. radiografierea situației reale a numărului de copii din parohiile eparhiei și a celor care participă la activitățile unităților de cult din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului;

2. inventarierea dificultăților cu care se confruntă copiii din parohii, dar și preoții, pentru a răspunde nevoilor identificate;

3. implementarea a cel puțin o activitate /  serviciu socio-edcuațional în fiecare parohie;

4. Creșterea numărului de unități de cult / ONG-uri din eparhie care să primescă calitatea de furnizor de servicii socio-educaționale din partea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale / Ministerul Sănătății și infiintarea a mai multor centre de zi pentru copiii cu risc de abandon școlar.

Resurse necesare

1.  Logistice

Fiecare parohie va avea nevoie de un spațiu dedicat serviciului sau activității socio-educaționale pentru copii și tineri, care ar putea fi: așezăminte social-filantropice,  casa parohială (în cazul în care nu este folosită ca reședință a familiei parohului), alte spații ale parohiei sau cele care aparțin unor instituții partenere, precum școala, căminul cultural, etc. Fiecare clădire are un scop bine precizat și va conține dotarea minimă pentru a desfășura acel tip de activitate dedicat copiilor și tinerilor cu risc de abandon școlar.

Conform legii 239/2007 (privind reglementarea regimului juridic a unor bunuri imobile aflate în folosința unităților de cult: Imobilele aflate în proprietatea statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, care au fost atribuite în folosinţă gratuită cultelor religioase după data de 1 ianuarie 1990, pot fi transmise fără plată în proprietatea unităţilor de cult deţinătoare, în condiţiile prezentei legi (Art. 1, alin.1), parohia poate deveni proprietara unor clădiri din comunitate care pot fi transferate cu titlu gratuit de la autoritățile publice pentru a desfășura activități socio-educaționale.

2. Financiare

Activitatea socio-educațională implică, de multe ori, costuri, însă acestea trebuie optimizate în funcție de grupul țintă și de nevoile concrete ale copiilor. 

Resurse financiare, în afară de cele interne, pot fi accesate prin scrierea unor proiecte (după modelul pe care Sectorul social-filantropic îl poate pune la dispoziție), care se pot depune la diferite instituții finanțatoare la nivel local sau național / european. Pentru a crește șansa de finanțare se poate recurge la acreditarea parohiei ca furnizor de servicii sociale conform HG 118/2014 , privind legea calității serviciilor sociale și ulterior licențierea acelui tip de serviciu social. Parohiile pot beneficia de finanțarea serviciilor sociale conform legii 292/2011 (Legea Asistenței Sociale) ca și alte instituții publice și private prin intermediul diferitelor granturi, proiecte, subvenții (Legea 34/1998) pentru orice tip de serviciu social regăsit din Nomenclatorul serviciilor sociale din România (HG 867/2015).

3. Umane

Pentru a desfășura activități socio-educaționale, parohul parohiei împreună cu alți colaboratori, cadre didactice, pedagogi, specialiști sau voluntari,  poate implementa un serviciu socio-educațional în condițiile legii și respectând standardele de calitate.

Pentru servicii nelicențiate o parohie poate utiliza resursele umane proprii și voluntari, dar pentru servicii licențiate va fi nevoie de personal specializat conform organigramei din domeniul respectiv (a se consulta HG 867/2015). Pentru plata acestor salarii legea subvențiilor poate acoperi aceste costuri, sau un protocol cu consiliul local/județean.
 

Calendarul proiectului

• 1 ianuarie- 1 martie 2025- Parteneriate cu DGASPC Bacău și Neamț, DAS-urile și SPAS-urile din eparhie pentru a sprijini integrarea socială a copiilor cu risc de abandon social în comunitățile parohiale ;
• 30 ianuarie 2025- Ziua Internațională pentru Nonviolență în Școală – se vor organiza campanii de informare în școlile din eparhie pentru a semna acest fenomen, cu sprijinul profesorilor de religie;
• Februarie- Întâlniri cu ONG-uri și protopopiatele eparhiei;
• 11 februarie 2025 – Ziua internațională a bolnavului și 15 februarie - Ziua Internațională a copilului bolnav de cancer -  Se vor organiza prin protopopiate Taina Sf. Maslu pentru copiii bolnavi și se vor vizita copii și tinerii bolnavi din spitale sau din centrele rezidențiale pentru a le oferi daruri și încurajare;
• Martie – Luna pentru viață – Sectorul social – filantropic, împreună cu protopopiatele și ONG-urile eparhiale, va organiza ateliere de lucru, campanii de informare în școli, diverse activități adresate copiilor și mai ales „Marsul pentru viață”;
• 21 martie 2025- Ziua mondială a Sindromului Down. Marcarea zilei în toată eparhia prin diverse activități specifice în cadrul centrelor de zi care oferă suport medical, socio-educațional și psiho-emoțional acestor copii și familiilor lor;
• 21 martie Ziua Internațională a copiilor străzii – se vor organiza activități de integrare socială a copiilor străzii;
• Aprilie 2025- Campanii de informare și conștientizare a elevilor de liceu și gimnaziu cu privire la problemele provocate de adicții (digitale, consumuri de substanțe stupefiante și psihoactive, alcool etc.);
• 2 aprilie 2025- Ziua Mondială de conștientizare a Autismului. Activități derulate în centrele de terapie pentru copiii diagnosticați cu autism de pe cuprinsul eparhiei;
• 2 aprilie 2025 - Ziua Internațională a cărților pentru copii – se vor organiza ateliere de storytelling și vom promova copiii scriitori. Vor fi invitați autori de cărți pentru copii.
• 7 aprilie 2025- Ziua Mondială a sănătății. Donare de Kit-uri medicale de bază pentru copiii bolnavi;
• Mai 2025- Milostenie financiară și materială pentru familiile copiilor bolnavi cronici; 
• 15 mai 2025- Ziua Internațională a Familiei – se vor organiza diferite ateliere pentru familii prin Centrele de consiliere și sprijin pentru părinți și copii din cadrul ONG-urilor eparhiei. 
• Aprilie-Iunie 2025- Meditații gratuite pentru copiii cu risc de abandon școlar care se pregătesc pentru examenul de capacitate și bacalaureat;
• 1 iunie 2025- Competiții sportive eparhiale cu premii și excursii pentru copiii și tinerii care provin din familii defavorizate;
• 4 iunie 2025  - Ziua Internațională a copiilor victime ale agresiunii – se vor realiza ateliere de lucru în școli, cu sprijinul consilierilor școlari și a profesorilor de religie, prin care se vor analiza condițiile în care au loc agresiunile în familie și soluțiile socio-educaționale pentru ca elevii să nu mai devină victime. Totodată vor fi prezentate și diferite mărturii ale copiilor afectați de bullyng și cum putem preveni acest fenomen.
• Iulie 2024- Tabără de vară pentru 50 de copii care provin din familii dezavantajate, la munte sau la mare;
• 30 iulie 2025- Ziua Internațională a Prieteniei – vom învăța copiii care sunt criteriile pentru ca o prietenie să fie una durabilă, sinceră și folositoare. Vom afla și cum își pot alege copiii anturajele de prieteni.
• August 2025- Bursele școlare „Episcop Melchisedec”- 10 burse școlare pentru copii cu situații familiale precare, foarte buni la învățătură și care au posibilități materiale reduse;
• 5 septembrie - Ziua Internațională a Carității – copiii vor învăță ce înseamnă să dăruiești și fii bun și milostiv, prin activități concrete de filantropie;
• 1 octombrie 2025- Ziua internațională a persoanelor vârstnice. Vor avea loc activități intergeneraționale (copii-vârstnici) la Centrul medico-social rezidențial pentru vârstnici de la Hârja și la alte instituții din eparhie;
• Noiembrie 2025 – Vom genera Centre de excelență pentru copiii dotați, dar cu posibilități financiare reduse și vom promova copiii cu daruri speciale și rezultate deosebite la învățătură;
• Decembrie 2025-  Implementarea proiectului social eparhial „Vrei să fii bun de Crăciun?” – ediția a VI-a. Activități de caritate pentru copii.
• 3 decembrie 2025- Ziua Internațională a persoanelor cu dizabilități-Activități la Centrul de Recuperare și Reabilitare a copiilor cu deficiențe de la Hârja, la Parohia Lazaret, Centrul Romanița și alte instituții ale eparhiei;
   

Bibliografie