La slujbă au participat numeroși credincioși și pelerini veniți pentru a lua parte la sărbătoarea hramului acestei mănăstiri de pe Valea Răcătăului.

În cuvântul adresat celor prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a evocat începuturile așezământului monahal și pe cei care s-au ostenit pentru zidirea și dezvoltarea sa, amintind de părintele Mihail Valea și de maica Evlampia Corciu, ctitorii acestei vetre de rugăciune.

Pornind de la pomenirea celor trecuți la Domnul, Ierarhul a vorbit despre sensul creștin al morții și despre nădejdea reîntâlnirii în Împărăția lui Dumnezeu, arătând că despărțirea din această lume nu anulează comuniunea celor care au trăit în Hristos.

„Este singura plecare pe un drum fără întoarcere care ne dă speranța unei reîntâlniri. Cei care am păstrat comuniunea și comunitatea în lumea aceasta ne vom reîntâlni!”, a spus Înaltpreasfinția Sa.

Adresându-se pelerinilor, Părintele Arhiepiscop i-a îndemnat să ceară ajutorul Maicii Domnului pentru a putea trece cu răbdare și credință prin încercările vieții:

„Vă felicit pe voi, pelerinii care ați venit mai de departe sau de aproape, să cereți milostivirea Maicii lui Dumnezeu să vă încingă cu putere de sus, ca să puteți face față tuturor asperităților timpului.”

În continuare, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre crucea personală a fiecărui creștin, subliniind că greutățile purtate fără cârtire își găsesc sensul în Crucea lui Hristos:

„Dacă facem față și nu cârtim, atunci toate greutățile și nevoile noastre, care de fapt sunt niște cruci puse pe umerii noștri, se vor regăsi în Crucea lui Hristos.”

De asemenea, Ierarhul a explicat că monahii, prin modul lor de viață, mărturisesc încă din lumea aceasta realitatea Împărăției lui Dumnezeu, fără ca această „luare a chipului îngeresc” să fie opusă vieții de familie. Înaltpreasfinția Sa a arătat că atât monahii, cât și credincioșii care au întemeiat familii și preoții căsătoriți au, în cele din urmă, același scop: mântuirea. În cazul familiei creștine, nașterea, creșterea și educarea copiilor trebuie să fie însoțite de formarea lor în credință și de orientarea întregii vieți către Hristos.

Referindu-se și la începutul noului an școlar, care se suprapune acestei perioade de început a anului bisericesc, Părintele Arhiepiscop a subliniat importanța unei educații care să nu rămână doar la acumularea de cunoștințe, ci să cuprindă și dimensiunea duhovnicească a formării copiilor.

În încheiere, evocând istoria Mănăstirii Parincea și oamenii care și-au legat viața de acest loc, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre necesitatea păstrării memoriei faptelor bune într-o lume predispusă la uitare:

„În această lume amnezică trebuie să facem anamneza, adică aducerea aminte de lucrurile frumoase, mai ales de faptele bune.”

Totodată, Ierarhul a evidențiat rostul mănăstirii ca familie duhovnicească, întemeiată pe rugăciune, comuniune și sprijin reciproc, binecuvântând obștea monahală și pe toți cei care au participat la sărbătoarea hramului.

Mănăstirea Parincea a fost înființată în anul 1991, în jurul vechii biserici de lemn cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, datată în anul 1702. Odată cu dezvoltarea obștii, între anii 1998 și 2002 a fost construită biserica de zid cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, pictată în frescă și sfințită în anul 2004. (Mioara Ignat)