Este o zi cu totul specială în eparhia noastră, o zi în care a fost hirotonit Părintele Arhim. Teofil Anăstăsoaie, în demnitatea sacerdotală de arhiereu, spre folosul duhovnicesc al credincioșilor din istorica noastră eparhie, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.

Fiecare dintre noi, în diferite momente ale vieții efemere, primim de la Dumnezeu daruri pentru care trebuie să ne rugăm ca El să ni le descopere în ființa noastră și, după ce ni le asumăm, trebuie să le cultivăm ca să obținem roadele Duhului Sfânt, asupra cărora nu mai operează nicio lege umană.

Slujirea arhierească este o continuă dăruire de sine, care naște în inima dăruitorului starea de binecuvântată bucurie. De bucuria de a dărui, vă veți împărtăși și Preasfinția Voastră, prin înmulțirea propriilor talanți pe care i-ați primit de la Cel care s-a dăruit pe Sine, din iubire pentru mântuirea sufletelor noastre. În dar ați luat, în dar să dați! (Pentru că dar din dar se face rai, dacă din iubire dai.)

În cei 10 ani pe care i-ați trăit și consumat duhovnicește la locurile sfinte, vi s-a descoperit că talantul dobândit în dar trebuie să devină izvor de daruri pentru ceilalți, așa cum omul trebuie să devină ceea ce a fost programat să fie, dumnezeu după har. Dar pentru a împlini acest obiectiv, trebuie să fiți în stare de veghe, adică în permanentă stare de jertfă.

Preasfinția Voastră,

Hirotonia Sfinției Voastre are loc într-o zi cu totul aparte, zi în care îl pomenim pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, cel care, prin rugăciunile noastre către el, ne transmite exigența credinței sale. Păcatul fățărniciei și al minciunii și permiterea unui amestec între mai mulți dumnezei au fost prezente în toate perioadele istorice, și împotriva acestor dumnezei falși a luptat cu ardoare Sfântul Ilie.

Această luptă face ca viața să penduleze de multe ori între dorința de a fi și dorința de a avea. O spun aceasta pentru că atunci când suntem, parcă nu mai avem, și atunci când avem, paradoxal, parcă nu mai suntem.

Episcopatul (arhieria) nu este un drept, ci o îndatorire – și încă una dintre cele mai grele. Atunci când un arhimandrit este învrednicit cu această grea sarcină a episcopatului, el trebuie să o ducă până la capăt, împotriva tuturor adversităților și a tuturor durerilor personale.

Episcopul trebuie să fie cel care sădește în inimile tinerilor adevărul că Iisus Hristos, pe lângă iubire, aduce în plus iertarea. Acel dar suprem care izvorăște din Dumnezeu, nu din puterea omului. Cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate lui Timotei sunt grăitoare: (1 Timotei 4,12) – „Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale, ci fă-te pildă credincioșilor, cu cuvântul, cu purtarea...”.

În cuvântările Mântuitorului, cuvântul „Amin”, pe care noi îl folosim la finalul unei rugăciuni, apare la începutul discursului. El conține îndemnul „așa să fie”. Acest „Amin” va trebui să vegheze toată lucrarea ce v-a fost încredințată și să lumineze permanent armonia care trebuie să existe între ființa și voința Preasfinției Voastre.

În demnitatea și misiunea episcopală pe care le-ați primit prin mâinile unui sobor de arhierei ai lui Hristos stă una dintre cele mai importante misiuni care poate fi încredințată omului, și anume proclamarea suveranității veșnice a lui Dumnezeu, în mâna Căruia se află soarta noastră.

Rodirea luminoasă a credinței în istoria și cultura acestei eparhii se poate vedea în virtuțile statornice ale credincioșilor ei de-a lungul timpului, în cărturari înțelepți, în artiști inspirați, în luptători eroi, în sfinți martiri, mărturisitori, cuvioși, ierarhi și voievozi.

Aceste raze luminoase de credință, cu valoare de simbol și de reper, vor fi cunoscute de către Preasfinția Voastră în lucrarea pastorală pe care o aveți de parcurs. 

Pentru mine, ca întâistătător al Eparhiei, nu veți fi un subaltern, ci un colaborator mai tânăr și un ajutor întru împlinirea multiplelor lucrări pastorale și administrative. Împreună vom fi mâinile prelungite ale lui Dumnezeu angajate la aceeași binecuvântată lucrare de supraveghere și conducere a fiilor și fiicelor duhovnicești, cler și popor, către limanul mântuirii. Amin.