IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim a fost prezent, în după amiaza zilei în care Biserica Ortodoxă a făcut pomenirea femeilor Mironosițe, la Parohia „Sfântul Ioan” din Târgu Ocna, unde a fost depus pe catafalc trupul neînsuflețit al fostului preot Dumitru Ciobotaru, cel care a purtat cu demnitate în trecut și funcția administrativă de protoiereu al Protopopiatului Onești.
IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim a fost prezent în după amiaza zilei în care Biserica Ortodoxă face pomenirea femeilor Mironosițe, la Parohia „Sfântul Ioan” din Târgu Ocna, unde a fost depus pe catafalc „întru nădejdea Învierii “ trupul neînsuflețit al fostului preot Dumitru Ciobotaru, cel care a purtat cu demnitate în trecut și funcția administrativă de protoiereu al Protopopiatului Onești, ocupându-se cu multă râvnă și devotament de această misiune duhovnicească.
În cuvântul de mângâiere adresat familiei celui adormit, Chiriarhul Romanului și Bacăului a explicat importanța vieții omului, arătând totodată frumoasa și rodnica misiune de slujitor al Sfântului Altar, dar și îndeplinirea cu promptitudine și conștiință curată a funcției de protopop.
„Trecerea la cele veșnice a unui părinte iubitor care a fost apreciat pentru calitățile sale speciale este întotdeauna însoțită de durere.
Nouă nu ne este dat decât să cunoaștem prezentul, să îl trăim, să facem istoria timpului trecut. Însă, a cunoaște viitorul nu ne este dat nouă celor care suntem persoane conștiente în această lume.
Astăzi ne alăturăm durerii celor care fac parte din familia răposatului, precum și a celor care fac parte din comunitatea mare a bisericii și care au dorit în aceste momente să-și prezinte părerea de rău.
Părintele Dumitru a plecat în veșnicie la vârsta aceasta de psalmist. Zilele omului, cantitatea faptelor lui, nu se măsoară cu numărul anilor, cum spune înțeleptul, ci se măsoară cu sfințenia vieții și cu intensitatea dragostei. De această dată, am pierdut pe unul dintre preoții acestei regiuni care au avut activități deosebite în cadrul bisericii, într-un timp anume. Mare parte a sacerdoțiului său a fost într-o vreme de prigoană când biserica era constrânsă să își desfășoare activitatea, ca o parte a misiunii sale eterne pe acest pământ, în careul strâmt trasat de brațul secular. Părintele Dumitru a fost un luptător, a luptat pentru ca biserica să își structureze identitatea sa într-o lume ostilă și grea. Este foarte bogat arborele vieții lui, pentru faptul că nimeni nu poate contabiliza faptele unui om, dar mai ales ale unui preot care a avut conștiința sacerdoțiului său, care și-a făcut datoria cu acrivie în ciuda ostilităților vremii, împotriva unui regim care suprima identitatea celei mai importante instituții din lumea aceasta care este biserica, ca instituție divino-umană”.
(Pr. Daniel Marari)
