Format în duhul trăirii filocalice al marilor duhovnici trăitori în vetrele de spiritualitate monahală nemțene, teolog de vocație, iubitor de slujire liturgică, imnograf, eseist și poet religios, profund analist al fenomenului religios în contextul social-politic actual, inițiator a numeroase proiecte administrative, culturale și sociale eparhiale, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a reușit, ca Ierarh, în cei 20 de ani de slujire, să redea Eparhiei Romanului și Bacăului chipul strălucitor pe care aceasta l-a avut în timpul marilor personalități ecleziastice emblematice pentru cei peste 600 de ani de existență.
Însă, dincolo de împlinirile publicistice sau administrative eparhiale, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a rămas fidel chemării sale celei dintâi, cultivate încă din copilărie de părinții săi trupești, apoi, sub îndrumarea părinților spirituali care i-au asigurat paternitatea duhovnicească în perioada formării sale monahale: chemarea iubitorilor de Dumnezeu și de sfinți care își conduc trăirea pășind pe urma pașilor apostolilor, mărturisitorilor, cuvioșilor, nevoitorilor, cu smerenie și recunoștință, spre veacul neînserat al Împărăției cerurilor.
Toate acestea ne îndreptățesc ca, în calitate de colaboratori la Centrul eparhial, acum, la ceas de sărbătoare prilejuit de cinstirea Sfinților și Drepților Dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana, ocrotitorii spirituali ai Ierarhului de la Roman, să transmitem cu fiască dragoste Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim gândurile noastre de aleasă prețuire, urări de sănătate, bucurii sfinte, ani binecuvântați de Dumnezeu cu împliniri în slujirea Arhiereului Hristos și rodiri duhovnicești în păstorirea clerului, cinului monahal și credincioșilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului pe calea mântuirii.
Întru mulți și binecuvântați ani,
Înaltpreasfințite Părinte Ioachim!
***
Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim s-a născut la 29 martie 1954, în localitatea Stănița (Neamț). La vârsta de 14 ani a intrat ca frate la Mănăstirea Sihăstria, iar între 1972-1980, la Schitul Tarcău. După ce a absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț (1970-1975), a urmat stagiul militar, timp de 9 luni, la Plenița. Între 1976-1980, a absolvit Facultatea de Teologie din București. În anul 1980, a fost tuns călugăr la Mănăstirea Bistrița, naș de botez fiindu-i arhimandritul Ioanichie Bălan. A fost primul călugăr tuns la Mănăstirea Bistrița după 40 de ani de regim comunist. În anul 1985 a fost chemat de fericitul întru adormire Patriarh Teoctist, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Sucevei, la Centrul Eparhial din Iași. În 1990, a fost trimis la studii la Institutul "Saint Serge" din Paris, pentru a urma cursurile de doctorat în teologie, având ca îndrumători pe reputații teologi Olivier Clément și Boris Bobrinskoy. După patru ani, în 1994, a susținut teza de doctorat în limba franceză, cu tema "Îndumnezeirea omului în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae", prima lucrare de doctorat despre marele teolog român întocmită încă din timpul vieții acestuia. La Paris a întemeiat și o mănăstire ortodoxă, la Rosiers, unde a activat ca duhovnic și îndrumător pentru creștinii din Occident și pentru tinerii români sosiți la studii în capitala Franței. La 1 mai 2000 a fost hirotonit arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, după ce fusese propus de Episcopul Eftimie Luca și ales în această demnitate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, încă din anul 1998. În anul 2009, la 13 septembrie, a fost numit episcop-vicar, odată cu ridicarea Episcopiei Romanului la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului. La data de 4 ianuarie 2015, a fost întronizat ca Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, fiind cel de-al 77-lea ierarh al acestei istorice eparhii.
