În cadrul slujbei Sfintei Liturghii oficiată în Catedrala arhiepiscopală "Sf. Cuv. Parascheva" din Roman, un moment deosebit a fost acela al pomenirii episcopului Ioachim Mareş, cel prin a cărui insistenţă şi implicare au fost redeschise porţile şcolii teologice în anul 1990, precum şi al profesorilor trecuţi la Domnul. În cuvântul de învăţătură, Părintele Nicolae Hurjui s-a referit la textul Evangheliei şi Apostolului zilei, oferind un sfat tinerilor care încheie astăzi o etapă a pregătirii lor: „Am slujit cu bucurie şi multă emoţie alături de cei care astăzi s-au întâlnit la 20 de ani de la absolvire. Aceasta întâlnire între generaţii considerăm a fi un adaos la plinătate şi o sporire a pleromei Bisericii prin slujirea care este adusă de foştii absolvenţi, ca şi prin slujirea care se aşteaptă de la actualii absolvenţi. Ziua de astăzi, fără să fi pregătit cineva un astfel de moment, poartă într-însa simbolul jertfei aşa cum ne-o destăinuie textul evanghelic, ce pare să confirme cât de actuală şi necesară este însuşirea, acceptarea şi lucrarea jertfei în viaţa fiecăruia dintre noi, a acelora care au terminat şi deja slujesc în faţa Sfântului Altar şi a acelora care fără să ştie încă multe lucruri, se pregătesc, şi cu mintea poate deja slujesc, dar cu viaţa trebuie să mai aştepte şi să mai câştige experienţă. În textul de astăzi, Mântuitorul Hristos spune tuturor, că va veni un moment în viaţa fiecăruia când poate se va cere jertfa supremă şi acea jertfă va fi interpretată de cei care o săvârşesc nu din dragoste faţă de Dumnezeu, ci din dorinţa de a reduce la tăcere pe vestitoriii Săi, să fie socotită ca o slujire a lui Dumnezeu. Un paradox al sfinţeniei! Cel care jertfeşte fără să aibă frică şi dragoste de Dumnezeu să aducă o jertfă lui Dumnezeu. Vertijul acesta al schimbărilor din lume, al transformărilor de tot felul, ne îndeamnă să luăm mai mult luare aminte la înţelesul acestor cuvinte, şi pentru cei care sunt deja angajaţi de un număr buni de ani în slujirea lui Hristos şi de cei care vor prelua mai târziu această slujire şi vor prinde timpuri mult mai pline de sensuri şi de înălţimi duhovniceşti, dar şi mult mai pline de provocări şi de greutăţi. Spunem aceasta nu pentru a înfricoşa, ci doar pentru o constatare realistă a vieţii în care ne mişcăm prin pronia lui Dumnezeu. Spunem aceste cuvinte şi pentru a încuraja, căci încurajarea nu vine de la lume, ci din cuvântul lui Hristos...!

Ce mângâiere mai mare putem avea în slujirea noastră, decât gândul că suntem pe linia înaintaşilor, că, iată, astăzi, momentul amintirii celor 20 de ani de la absolvire şi cel al momentului când un număr însemnat de elevi absolvă, s-au întâlnit. Comuniunea liturgică este dovada împlinirii cuvântului lui Hristos că: Duhul Sfânt este cel care învaţă, este cel care conduce, este cel care ne mângâie, cel care ne ridică din îngenunchiere, este cel care ne smereşte, este cel care în împreună lucrarea treimică conduce sufletele către mântuire. Datoria noastră este de a nu înceta să-L arătăm pe Hristos într-o lume care nu vrea să mai audă de Hristos. Trebuie să ne prezentăm lumii în demnitate, în multă atenţie cu slujirea noastră, în multă râvnă şi dragoste de Dumnezeu, având conştiinţa că suntem trecători în lumea aceasta, dar prin cetăţenia noastră cerească suntem veşnici.

 Dumnezeu a rânduit, iarăşi, tot în chip simbolic, ca această întâlnire să fie într-un an special, an în care se va vorbi mult despre Sfânta Taină a Spovedaniei şi a Sfintei Împărtăşanii, dar şi anul în care se va vorbi mult despre minunea mărturisirii sfinţilor brâncoveni care ar trebui să fie chip şi model pentru orice creştin, şi cu atât mai mult pentru orice slujitor al lui Hristos. Voievodul Constantin Brâncoveanu spunea către copiii săi: fiilor să spălăm în sângele nostru păcatele noastre. Ni se cere şi nouă jertfa noastră. Adaptând cuvintele domnitorului la jertfa ce ni se cere, putem mărturisi astfel: să spălăm prin jetfa noastră păcatele noastre cotidiene. Toată nădejdea şi inima noastră să o avem către Hristos, începătorul şi plinitorul credinţei noastre, toată puterea noastră să o luăm de la Duhul Sfânt şi să încercăm să transmitem iubire din iubirea lui Dumnnezeu Tatăl, Cel ce în chip tainic a lucrat şi lucrează în lume”, a mărturisit Pr. Nicolae Hurjui, primul director al Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe”, Roman, după redeschiderea acestei instituţii de învăţământ, în anul 1990. După Sfânta Liturghie, slujitorii şi tinerii absolvenţi s-au întâlnit cu Preasfinţitul Părinte episcop Ioachim Băcăuanul, care i-a binecuvântat şi i-a felicitat pentru iniţiativa de a organiza un astfel de moment de întâlnire între generaţii, arătând celor mai tineri perspectiva a ceea ce ei au teoretizat de-a lungul anilor de şcoală, respectiv, „comuniunea cu Hristos euharistic în Sfânta Liturghie”.

Momentul de sărbătoare a continuat în sala de festivităţi a Seminarului Teologic „Episcop Melchisedec”, unde corala Laudamus a prezentat un mini-concert de cântece religioase şi laice, după care Părintele director Gheorghe Smerea a mărturisit că: „Suntem părtaşii unui moment de mare emoţie şi bucurie. Emoţie, pentru că generaţia din 1994 revine, după 20 de ani, în instituţia care a format-o profesional şi moral. Emoţie, în acelaşi timp, şi pentru că generaţia absolvenţilor de astăzi are alături, într-o zi importantă, pe cei care le pot constitui oricând modele în viaţă”.

În continuare au fost invitaţi diriginţii seriilor de absolvenţi să dea citire catalogului.

Din generaţia 1994 au fost prezenţi aproape toți absolvenții şi fiecăruia părintele N. Hurjui i-a adresat câte o apreciere, rememorând clipele petrecute în instituţia de învăţământ teologic.

Un cuvânt emoţionant din partea PC Arhim. Vasile Miron, dirigintele absolvenţilor din anul 1994, care nu a putut fi prezent, a fost citit de către Părintele Constantin Ciobanu: „Regret că din motive independente de voinţa mea nu pot fi prezent astăzi la întrunirea voastră colegială, organizată în localul Seminarului Teologic — Liceal „Sfântul Gheorghe” din Roman, unde mi-am început şi desfăşurat cu însufleţire şi viu interes nobila mea misiune de dascăl, timp de mai bine de zece ani, străduindu-mă cu darul lui Dumnezeu să pun o temelie trainică la formarea voastră teologică şi spirituală ca viitori slujitori ai Bisericii şi profesori de Religie.

Trăiesc cu emoţie acele clipe memorabile în care vă împărtăşeam de la catedră, cu ardoare şi migală, cunoştinţele ziditoare de suflet şi folositoare pentru viaţă şi pentru slujirea preoţească. Efortul susţinut al părintelui director, al părintelui diriginte şi al întregului colectiv profesoral care şi-a consacrat timpul, energia, capacitatea şi zestrea lor sufletească pentru a clădi din voi mlădiţe roditoare ale Bisericii şi oameni de nădejde ai societăţii, s-a conjugat şi sincronizat în mod deplin cu râvna frăţiilor voastre de a recepta şi asimila cunoştinţele la vreme...

Avem nevoie mai mult ca oricând de păstori şi dascăli luminaţi, cunoscători şi trăitori autentici ai adevărurilor de credinţă şi nu de actori şi travestiţi, cu „sunet fals”, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, ci de adevăraţi părinţi duhovniceşti care să se ridice cu viaţa, cu fapta şi cu învăţătura la treapta la care ne cheamă Mântuitorul de a fi „lumină lumii şi sarea pământului” (Matei 5, 13-14), căci „de am avea zeci de mii de învăţători în Hristos, iar părinţi nu, ce vom folosi?” (I Cor. 4, 15), spune Sfântul Apostol Pavel. Acesta este imperativul major pe care ni-l pune astăzi în faţă Biserica, spre statornică îndeplinire în viaţa şi activitatea noastră pastoral-misionară, sacerdotală şi educativă.”

Au urmat alocuţiuni ale reprezentanţilor celor două generaţii, premierea celor mai buni dintre absolvenţii celor două clase ce şi-au încheiat studiile anul acesta şi câte un mesaj din partea diriginţilor.

Simbolic pentru reuniunea celor două generaţii a fost prezenţa a doi absolvenţi tată şi fiu, părintele Vasile Florea (absolvent 1994) şi fiul său Vasile V. Florea (absolvent 2014); întâlnirea lor împlinind astfel genericul sub care s-a desfăşurat evenimentul: „arc peste timp”.

Şeful promoţiei 2014, Mihail Mere-Albe, a înmânat cheia instituţiei reprezentantului clasei a XI-a, după care festivitatea s-a încheiat cu imnul absolvenţilor: „Gaudeamus igitur”.