Motto: Rămâneți întru iubirea Mea, căci fără Mine nu puteți face nimic!

Preaiubiți prieteni,

Suntem în noaptea de la cumpăna dintre ani, 2017 - 2018. Cei care au ales să fie cu familia sau cu prietenii în biserici, pentru a petrece în rugăciune, fără zgomot, acest prag al timpului curgător spre Eshaton, au venit să se întâlnească mai întâi cu Dumnezeu.

Din experiența anilor trecuți, știm că în această noapte, puținele lăcașuri de închinare care sunt deschise, în general, sunt pline cu credincioși, ca în seara sfântă de Paști, iar numărul celor ce aleg să petreacă aceste ultime clipe ale anului, în comuniune de rugăciune, crește de la an la an. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, acum câțiva ani, a fixat și o slujbă specială care să se săvârșească în acest miez de noapte, la trecerea în alt an al mântuirii.

În limbaj laic, acest crâmpei al timpului curgător se numește Revelion. Cuvântul, deși s-a banalizat și laicizat, nu e laic, ci mistic, teologic. Revelion vine de la franțuzescul réveiller, care se traduce a sta de veghe, a fi treaz, iar în sens mai profund și filocalic, înseamnă trezvie. În accepțiunea patristică, termenul de trezvie se referă la starea de liniște, de limpezime, de vioiciune, de agerime a minții, de curățenie sufletească, neprihănire și cumpătare. Or, cea mai mare parte a lumii contemporane, creștină sau nu, în această noapte de Revelion, se abandonează petrecerii zgomotoase, care strivește liniștea nopții, în benchetuieli care înlocuiesc agapa, adică masa iubirii, în beții, destrăbălare etc., care însumate sunt, de fapt, opusul a ceea ce, în mod simbolic, semnificațiile acestei minunate nopți ar vrea să ne transmită. Însă, noi nu am venit aici ca să judecăm pe cei ce aleg să petreacă după bunul plac aceste momente, în contradicție cu morala sau dincolo de ea, ci ca să ne rugăm pentru noi înșine, dar și pentru ei.

Veți zice că suntem puțini. Da, așa este! Suntem puțini! Bisericile deschise, deși sunt pline de credincioși, ca în noaptea de Înviere, în raport cu celelalte localuri sau spații autohtone sau exotice, unde semenii noștri petrec Revelionul, sunt mult mai puține, iar numărul de oameni care au ales să petreacă Revelionul în acestea este infinit mai mic față de al celorlalți. Ca răspuns la acest raționament care poate să apară în mințile unora dintre noi, am ales cuvintele marelui poetul francez Stéphane Mallarmé: „Prezența celor puțini, dar distinși, poate înlocui absența celor mulți și neimportanți”. În dulcele grai românesc, s-ar traduce: „Puțini, dar buni!”

Așadar, dragii mei, am venit în această noapte în biserici nu ca să ne numărăm și nici ca să ne lamentăm, ci pentru a ne ruga, pentru a medita și a reflecta, pentru a fi asemenea fecioarelor înțelepte în așteptarea venirii Mirelui ceresc și a împlini cuvintele Mântuitorului care ne îndeamnă să priveghem permanent: „Luați aminte, privegheați și vă rugați, că nu știți când va fi acea vreme!” (Marcu XIII, 33).

Iubiții mei,

Știți de ce este important, din punct de vedere creștin, să petrecem în biserici această noapte de Revelion? Pentru că acum se împlinesc opt zile de la Nașterea Domnului. Iar la opt zile, Pruncul dumnezeiesc născut în ieslea Bethleemului a fost adus la templu potrivit Legii Vechiului Testament, ca să fie circumcis și să primească un nume. I s-a făcut aceasta de către preotul legiuit de la templu și I s-a dat numele de Iisus Hristos. Dacă noi, care după două mii de ani, credem că evenimentul bethleemic înseamnă marea chenoză a lui Dumnezeu, adică Cel născut din Tatăl mai înainte de veci se naște ca om adevărat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și intră în timpul nostru, atunci, mergând pe firul logic al timpului, trebuie să înțelegem că, la opt zile după nașterea firească a Pruncului în sânul poporului ales, El a împlinit obligația de a urma acel act al tăierii împrejur și de a I se pune un nume. În acest ritual văzut omenescul se împletește cu dumnezeiescul, în persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Domnul istoriei.

De ce opt zile? Ce este această cifră în actul biologic? Medicina spune că în trupul oricărui prunc, la opt zile de la naștere, se sintetizează vitamina K, singura armă din trupul omenesc care statornicește hemofilia (coagularea sângelui). Din punct de vedere teologic, la opt zile, Cel Unul Născut, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, primește un nume care este înscris în catastifele unui popor anume. Scriptura spune că până atunci Dumnezeu nu avea un nume care să-L definească în istorie, căci niciun nume nu putea să cuprindă cine este Dumnezeu în esența Lui. El s-a numit Iisus Hristos, așa cum I s-a spus mai înainte de naștere, Hristos, în limba greacă, înseamnând Unsul Domnului. Deci, se arată astfel că acest Prunc este Unsul lui Dumnezeu. El este pecetluit ca Împărat al împăraților sau Domn al domnilor, cum spune psalmistul David. Iisus sau Ieșua înseamnă cel ce mântuiește. Mai larg, Dumnezeu mântuiește lumea.

Așadar, din punct de vedere teologic, timpul este ca un râu curgător spre veșnicie. Așa cum el a fost împărțit convențional de oameni, data de Întâi Ianuarie corespunde celor opt zile de la Nașterea lui Hristos. Atunci istoria umanității și a Cosmosului se frânge în două. De la acel eveniment, timpul se socotește înainte și după Hristos. Laic, înainte sau după era noastră. Actualmente, toate popoarele din lume, fie că sunt creștine sau nu, se orientează economic sau social-politic după această dată de Întâi Ianuarie. Data corespunde cu evenimentul de punere a numelui lui Dumnezeu de către oameni. Dumnezeu a creat timpul și-l bornează cu numele Său, ca tot ceea ce este creat să ajungă la deificare sau îndumnezeire. Deci, de la punerea numelui lui Dumnezeu, timpul trebuie răscumpărat, adică transfigurat. Altfel spus, trebuie să fie folosit pentru câștigarea Împărăției Cerurilor. Orice clipă trebuie să fie un timp răscumpărat prin fapte ale iubirii filantropice. Iar anii care se măsoară de la intrarea lui Dumnezeu în timpul nostru efemer sunt anii mântuirii.

În această noapte intrăm în anul 2018 și am venit să mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a ajutat în anul care a trecut să facem faptele desăvârșirii și-L rugăm să ne ajute ca anul ce vine să fie un timp al mântuirii. Iată că Dumnezeu ne-a mai pregătit încă un an, adică încă o posibilitate de mântuire pentru a obține mila Lui peste noi.

Dragii mei,

Aș vrea să întreb, cine mai este Iisus Hristos pentru fiecare dintre voi, în această lume confuză, instabilă și secularizată? Observați că nu am zis ce mai este Iisus Hristos?....ci, cine este El, ceea ce vrea să spună că Hristos este o persoană în care se află toată plinătatea dumnezeirii. Pentru a da un răspuns la această întrebare, meditați mai întâi la aceste gânduri pe care vi le propun:

Iisus Hristos este socotit cel mai mare OM din istorie;

Iisus n-a avut servitori, şi totuși I se spunea Stăpân;

N-a avut diplomă, şi totuși era numit Învăţător;

N-a avut medicamente, şi totuși I se spunea Vindecător;

N-a avut armată, dar unii se temeau de El;

N-a câştigat niciun război, şi totuşi a cucerit lumea;

N-a comis nicio crimă, şi totuşi L-au răstignit;

A fost înmormântat, şi totuşi El a rămas viu până și în moarte.

Deci, dacă aceste raționamente simple, dar nu simpliste, vă spun ceva, ziceți: Mă simt onorat să slujesc unui conducător care mă iubeşte. Aduceţi-vă mereu aminte că Iisus, înainte de pătimirea Sa, ne-a îndemnat să rămânem în iubirea Lui: „Rămâneți întru iubirea Mea, căci fără Mine nu puteți face nimic!” (Ioan XV, 10).

Același lucru vă spun și eu, ca urare pentru Anul Nou în care, cu nădejde, am intrat: Să rămânem tot timpul în aria iubirii Sale și orice lucrare a noastră să fie făcută în numele Lui, și atunci, anul care începe, va fi un an al mântuirii!

La mulți și binecuvântați ani!

Al vostru către Domnul rugător,

†IOACHIM,

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

*Mesaj la trecerea dintre ani, Revelion 2018