Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a oficiat slujba Vecerniei alături de preoții Protopopiatului Roman și de credincioșii romașcani, în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, la Catedrala arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva”.

După oficierea slujbei Vecerniei, Înaltpreasfinția Sa a citit rugăciunile speciale de dezlegare specifice perioadei de intrare în Postul Mare, practică inițiată de ierarh și motivată de faptul că postirea și apropierea de Dumnezeu devin roditoare în viața creștinului numai dacă sunt fundamentate pe iertarea cerută și acordată aproapelui. Tot cu acest prilej a fost citit de către preoții prezenți imnul A posti... ce îl are ca autor pe Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim și este dedicat acestei duminici, imn ce face parte din salba de poeme începute anul trecut în aceeași perioadă liturgică prepascală și care, alături de acestea, reprezintă un nou mod de transmitere și receptare a mesajului hristic cuprins în pericopele evanghelice ce se citesc la Sfânta Liturghie, în duminici și sărbători.

Prezent la acest eveniment, părintele protopop Dragoș Munteanu a subliniat importanța întâlnirii preoților și credincioșilor în rugăciune la început de post și acordarea reciprocă a iertării: „ În această Dumincă există o slujbă unică, ce din păcate lipsește din multe biserici, o slujbă reînviată de către ierarhul nostru. La ceas de seară, după slujba vecerniei, preoții se pleacă în fața credincioșilor cerându-și iertare, credincioșii în fața preoților și cu toții în fața ierarhului. Apoi, cu toții, sărutând obrazul fratelui și îmbrățișându-l, cer și dăruiesc iertarea atât de necesară intrării în Postul cel Mare”.

În această Duminică a iertării, premergătoare pelerinajului duhovnicesc spre propria înviere din moartea spirituală, în care pericopa evanghelică de la Sfânta Liturghie ne învață cum să ne rugăm, cum să postim și cum să facem milostenie pentru a rămâne în Raiul comuniunii cu Adam cel Nou, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a propus ascultătorilor, în formă lirică, înțelegerea postirii ca act al transfigurării duhovnicești și nu doar ca abținere de la anumite alimente sau ca act igienic alimentar, îndemn ce a fost transmis prin conținutul comentariului teologic la poemul A posti....., alcătuit de către ierarh și citit cu acest prilej de către părintele Valentin Băltoi, consilier cultural. Nu au lipsit din acest comentariu exercițiul hermeneutic, interpretarea simbolică, fundamentarea scripturistică, precum și numeroasele trimiteri la operele unor renumiți teologi între care amintim pe părintele Dumitru Stăniloae și Nicolae Berdiaev.

Apoi, Înaltpreasfinia Sa a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură subliniind importanța și rolul postirii în viața creștinului și a recomandat rămânerea poporului și clerului în comuniune cu Hristos Cel care merge cu noi pe calea desăvârșirii. De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a făcut trimitere la textul evanghelic citit astăzi la Sfânta Liturghie, pe care l-a analizat ca fiind fundamentul spiritual al celor trei etape ale vieții spirituale: „Prima etapă a vieții spirituale, așa cum reiese din pericopa evanghelică ce s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie, ne îndeamnă să rămânem în starea de iubire față de Dumnezeu și de aproapele, de reconciliere, fără de care nu poate exista urcuș duhovnicesc. Această etapă este specifică ascezei spirituale și are puterea purificării lăuntrului ființei noastre.

A doua etapă, a iluminării, reiese din cuvintele evnghelice care ne îndeamnă în mod simbolic să ne ungem capul și să ne spălăm fața, adică să ungem mintea noastră prin conlucrarea cu Hristos care este Unsul Domnului. El este Unsul Domnului care unge sufletul nostru ca un balsam și spală fața noastră în care transpare, de fapt, fața Sa. El este cuvântul care zidește și restaurează ființa noastră pentru că am folosit cuvântul Său ca normativ pentru viața noastră și de aceea El Se odihnește în noi, iar noi ne odihnim întru El și în taina aproapelui.

A treia etapă este aceea a împlinirii faptei celei bune față de aproapele pentru a primi prin acesta binecuvântarea dumnezeiască și a atinge starea de teosis, de îndumnezeire, regăsindu-ne în rațiunea lui  Hristos, iluminați de prezența Sa transfiguratoare”.

La final, iararhul, preoții și credincioșii și-au cerut și dăruit iertarea întânindu-se în mod simbolic în sărutarea păcii. (Pr. Valentin Băltoi)