Încă de la primele ore ale dimineții, credincioșii din municipiul Roman, dar și pelerini veniți din localitățile limitrofe, au participat la Sfânta Liturghie oficiată, pe o scenă special amenajată în latura de Vest a bisericii, de soborul preoților din administrația eparhială, a preoților romașcani și a diaconilor de la Catedala arhiepiscopală, coordonați de preotul protopop Alexandru Dan Antoce. 

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți în care a vorbit despre contextul liturgic al duminicii a cincea după Paști și despre sfințirea bisericii, care reprezintă simbolic o reînviere a comunității parohiale. Totodată, Înaltpreasfinția sa a relatat celor peste o mie de pelerini contextul în care a hotărât ridicarea acestei biserici închinate Sfântului Voievod Ștefan cel Mare în municipiul Roman.  

„A înviat Hristos și noi ne bucurăm pentru că redăm cultului în mod solemn această biserică închinată Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei. Romanul nostru voievodal a fost întotdeauna în atenția marelui nostru voievod. Când s-au împlinit 500 de ani de la trecerea lui la cele veșnice, sărbătorile ștefaniene care s-au organizat în mai toată Moldova, mai ales în partea ei de Nord, unde știm bine că voievodul își doarme somnul de veci (Putna), iar aceste sărbători au început de la sorgintea voievodului care nu este alta decât Eparhia Romanului și Bacăului. Noi am organizat multe evenimente în ceea ce privește cinstirea voievodului în eparhia noastră, care după cum bine știți, începând cu anul 1992, a fost cinstit și declarat de către Biserica noastră, prin Sfântul Sinod, pe atunci sub protia vrednicului de pomenire patriarh Teoctist, și noi ne-am bucurat când predecesorul nostru, Eftimie Luca, a dat binecuvântare să se ridice această biserică începând cu anul 2003. Atunci am gândit să începem seria evenimentelor care să arate ridicarea cultului voievodului, de acum devenit rugător al neamului românesc, cel care luptase pentru neatârnaarea țării, pentru demnitatea, integritatea neamului românesc și sorgintea lui ortodoxă. De aceea, este o mare bucurie pentru noi astăzi, în Romanul voievodal, închinat lui Ștefan cel Mare, deși începuturile le avem în vremea lui Roman întâi Mușat. Astăzi am venit cu bucurie, și vă mulțumesc distinșii mei prieteni romașcani, care ne-ați primit cu bucurie și cu semnele prețuirii și ale cinstirii demnității noastre, cu pâinea și sarea, aceste semne ale generozității, care exprimă bucuria frățiilor voastre atunci când o persoană este primită în această comunitate. Toate faptele care au condus la zidirea acestei biserici au fost consemnate într-un Hrisov care arată că generația noastră de creștini, la răspântia dintre milenii, prin aceste fapte, arată identitatea neamului nostru care s-a născut creștin și este un popor evlavios și iubitor de Dumnezeu. Vă îndemn să vă închinați în acest lăcaș după ce va fi sfințit pentru că împlinind aceasta veți face joncțiunea cu înaintașii care ne-au lăsat aceste tradiții care întregesc sfânta noastră credință, și vă veți adăuga în rugăciune ctitorilor de lăcașuri sfinte”.

După rostirea cuvântului de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim și soborul slujitorilor, în sunet de clopot, au înconjurat lăcașul de cult citind pericopele evanghelice specifice și însemnând la exterior cu Sfântul și Marele Mir, în semnul Sfinte Cruci, cele patru laturi ale edificiului. Apoi, a fost sfințit altarul și pictura murală, oferindu-se credincioșilor posibilitatea de a se închina sfintelor moaște ale Sfântului Teodosie de la Brazi, Episcopul Romanului, așezate în piciorul Sfintei Mese. 

Astfel, după două decenii de muncă asiduă susținută financiar de Primăria și Consiliul Local Roman, prin implicarea domnilor primari ing. Dan-Ioan Cărpușor, Prof. Dan-Laurențiu Leoreanu, Jr. Lucian Micu și Ec. Leonard Achiriloaie, dar și de Secretariatul de Stat pentru Culte și de numeroși credincioși din parohie și din afara ei, tot într-un an ștefanian, când comemorăm împlinirea a 520 de ani de la nașterea în ceruri a Sfântului Voievod, sfântul chivot romașcan, aflat la intersecția străzilor Smirodava și Vasile Conta, a îmbrăcat haina sfințirii. Lucrările s-au desfășuat etapizat, pe lângă constructorii autorizați cu executarea acestora aflându-se și preoții parohi și slujitori care au împlinit lucrarea misionară în cei 21 de ani: Miclăuș Cătălin-Gabriel, Vasile Ghiniță-Șerban, Gorbănescu Eugen și Țuscanu Florin. 

Piatra de temelie a acestui sfânt lăcaș a fost sfințită de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim în data de 6 iulie 2003, în urma demersurilor făcute către administrația locală, în contextul apropiatelor sărbători ștefaniene care marcau împlinirea a 500 de ani de la nașterea în veșnicie a voievodului Ștefan cel Mare, înscriindu-se astfel „o nouă pagină de aur în istoria multiseculară a orașului Roman”. Lucrările de zidire a bisericii au fost încredințate firmei SC Valdus S.R.L. și coordonate de domnii ingineri Nicolae Gavrilescu și Rusin-Nicolae Bogoi, desfășurându-se de-a lungul a două decenii. Biserica este construită din cărămidă, în stil ștefanian, cu învelitoare de cupru, încadrată de alei și trotuare, racordată la rețelele de curent electric, apă, caz și canal. La interior, biserica dispune de un sistem de încălzire în pardoseala din marmură, catapeteasma este sculptată în lemn de tei de meșterul Grigore Tamaslacaru și zugrăvită de pictorul Vlad Andrei Chiriac, are geamuri termopan pe structură de lemn, strane și emobilier realizate din lemn de stejar, sistem de iluminare cu proiectoare, pictură realizată în tehnica al fresco de o echipă coordonată de pictorul Marian Hulașu. 

În această zi de sărbătoare locală pentru comunitatea Parohiei „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, dar și pentru credincioșii romașcani, eforturile ctitorilor fondatori s-au văzut împlinite și răsplătite prin slujba de sfințire a bisericii, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, care și-a explimat mulțumirea și recunoștința față de aceștia prin oferirea unor plachete și distincții de ctitorie pentru faptul că „s-au făcut continuatori și păstrători ai credinței, unității de neam și a frumoaselor tradiții strămoșești, precum și a unui patrimoniu eclesial pe care să-l putem oferi generațiilor viitoare”, iar preotului paroh i-a fost conferită Crucea Țării de Jos, cea mai înaltă distincție a Eparhiei Romanului și Bacăului „în semn de recunoștință și prețuire pentru împlinirea cu vrednicie a misiunii încredințate în Biserica lui Hristos”.

La final, preotul paroh Vasile Ghiniță-Șerban a vorbit despre momentele cele mai semnificative ale istoricului zidirii și înfrumusețării bisericii în perioada parohiatului său (2010-2024) și despre modul în care fiecare dintre cei patru preoți slujitori și-a adus contribuția la bunul mers al lucrărilor, mulțumind totodată Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim pentru binecuvântare și îndrumare și ctitorilor pentru sprijin.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul Cvartson din Iași.

(Pr. Valentin Băltoi)