Sfânta Liturghie a fost oficiată sub protia preacucernicului părinte Costel Mareș, protopop al Protopopiatului Moinești, înconjurat de preoți moineșteni, slujitori în parohiile din proximitatea Parohiei Cetățuia.

După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a oficiat slujba de sfințire a Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” din satul Răchitiș, filie a Parohiei Cetățuia, însemnând cu Sfântul și Marele Mir pereții exteriori ai edificiului, Sfânta Masă din Sfântul Altar și catapeteasma. Totodată, a fost sfințit și lumânărarul zidit la interiorul curții edificiului ecleziastic, așezat sub ocrotirea Sfintei Fotini.

În cuvântul de învățătură adresat pelerinilor și credincioșilor din comunitatea de la Răchitiș, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre faptul că ridicarea unui lăcaș de cult este un eveniment unic într-o comunitate, iar preotul este primul ctitor care zidește biserica sufletească și coordonează lucrările de zidire a celei de piatră: 

„Cum ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la finalul unui lucru frumos, pentru că Dumnezeu știe să încheie lucrurile frumos. Astăzi ați fost prezenți la un eveniment cu totul aparte prin aceea că o sfințire de biserică nu este puțin lucru și nu i se dă oricui. Ea se realizează o dată în viață și face parte din lucrurile pe care ni le propunem să le facem într-o viață. Preotul este primul ctitor al unei biserici pentru faptul că el are grijă și de comunitatea cea de zid, dar și de comunitatea cea duhovnicească, care este adunarea credincioșilor în același cuget, în aceeași simțire, în aceeași credință, fiind pecetluiți cu același Sfânt Mir în numele Preasfintei Treimi și pecetea respectivă dacă ai conștiința că ai primit-o la botez, nimeni nu are dreptul să o strice, iar drumul tău începând din această viață, de când ai fost botezat, și merge către profunzimile lui Dumnezeu. Biserica este cea care oferă toate aceste taine, este cea care oferă de la altar Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, din fața altarului preotul se întoarce spre popor și spune de șapte ori Pace tuturor! în numele episcopului său care l-a trimis acolo pentru a răspunde la nevoile speciale și duhovnicești ale credincioșilor”. 

Totodată, Ierarhul a vorbit despre lucrarea dinamică și puterea lucrătoare a cuvântului lui Dumnezeu în Biserică, prin lucrarea misionară a preotului:

„Preotul propovăduiește de la altar cuvântul care zidește, cuvântul care întărește, care consolează, care mângâie și care este cuvântul lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este Cuvântul și în numele Lui trebuie să se plece tot pământul. Deci cuvântul ascultat în biserică și hrana oferită de biserică sunt indispensabile pentru creșterea sufletească ca să rămâi pe calea pe care a indicat-o Hristos, calea către Împărăția lui Dumnezeu. Hristos este Calea, Adevărul și Viața, iar dacă El este Calea, atunci cel care pleacă pe o cale trebuie să ajungă undeva, la o locuință, și locuința nu este alta decât Hristos. Hristos pune mantia iubirii Sale milostive pe care o desfășoară și o întinde peste locul unde noi locuim ca persoană, dar mantia Lui se întinde și spre tot universul, căci tot universul este creat de Dumnezeu, din iubire, prin cuvânt. De vreme ce este așa, putem spune că suntem înconjurați de cuvinte. Conținutul materiei nu are decât cuvinte. De aceea când moare omul sufletul se duce la Dumnezeu, iar în fața noastră rămâne o mână de pământ care este de fapt o mână de cuvinte. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a dat ca să facem înmormântarea cu solemnitate, pentru că punem în mormânt cele ce sunt ale pământului, cuvintele lui Dumnezeu. De aceea este o legătură între Biserică și membrii ei, care sunt mădulare ale Trupului Său și deci nimic nu este fără sens, nimic nu este fără profunzime. Deci avem cuvântul rostit de preot de la altar, cuvânt a cărui forță nu o putem măsura. Preotul trebuie să zidească, să înnoiască, să sfințească, să binecuvinteze, să facă prezent real și substanțial, prin Sfintele Taine, pe Hristos în Biserica văzută. Deci nu așteptăm să-L întâlnim pe Hristos în transcendent, dincolo de ceea ce este material. El nu Se confundă cu materia, dar este prezent în materie prin energiile Sale, prin lumina Sa pe care o oferă așa cum a oferit-o astăzi ca la sărbătoarea Paștilor: Lumina lui Hristos luminează tuturor! Aceasta este o zi semnificativă pentru preotul satului, pentru dumneavoastră și pentru noi toți care facem parte din această eparhie. Aici, în zona Moineștiului, este o zonă densă, dar și de buni creștini care trăiesc plenar, frumos și după poruncile lui Hristos. Aceasta mă bucură deplin când vin în părțile acestea în calitate de Chiriarh al locului”.

În calitate de coordonator și supraveghetor al misiunii preoțești în parohiile arondate Protopopiatului Moinești, părintele protopop Costel Mareș a vorbit despre faptul că zidirea acestei biserici este un vis împlinit pentru comunitatea credincioșilor de la Răchitiș, care are în componență puțini locuitori, amintind totodată și despre implicarea preoților care au început lucrările de zidire a acestei biserici:

„Trăim astăzi clipe cu adevărat istorice ce vor rămâne adânc însemnate în inimile și sufletele noastre. Astăzi se împlinește un vis al celor care fac parte din această parohie. Construirea unei biserici nu este un lucru care se întâmplă foarte des. Sunt poate zeci de ani până se ridică o biserică într-un loc, într-un sat, într-o comunitate. De aceea, cu siguranță, ridicarea acestei biserici în această comunitate este o împlinire extraordinară ținând cont că aici este un grup restrâns de oameni, o comunitate mică, ce arată o realitate tristă care în țara noastră se întâmplă ca un fenomen nedorit: scăderea dramatică a populației și lucrul acesta va duce mai devreme sau mai târziu la dispariția unor comunități. Dar iată că acest grup mic de oameni, ca număr, dar mare la suflet, împreună cu preoții care s-au perindat aici, au dus la bun sfârșit acest deziderat al lor, de a ridica o casă lui Dumnezeu, de a ridica această biserică spre slava Lui și spre a noastră mântuire”.

După citirea Gramatei chiriarhale de către părintele arhidiacon Nectarie Eftimie, mare ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” de la Roman, prin care preotului paroh i-a fost conferită de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, la propunerea preotului protopop Costel Mareș, distincția de Iconom Stavrofor, preotul Răzvan Măciucă a vorbit despre efortul pe care comunitatea de la Răchitiș l-a depus pentru finalizarea lucrărilor la edificiul ecleziastic și a mulțumit totodată tuturor celor care i-au fost alături în ultimii trei ani, sfătuindu-l și oferindu-i sprijinul material necesar:

„Tot ce s-a realizat astăzi poate fi încununat într-un singur cuvânt: săvârșitu-s-a! Când am fost numit în acestă parohie, nu mi-a fost ușor, dar mulți dintre dumneavoastră mi-ați fost alături și am prins curaj asemenea celor care cereau ajutorul Mântuitorului nostru Iisus Hristos spunând: cred Doamne că pot să fac lucrul acesta. Așadar, Dumnezeu mi-a trimis putere și Sfântul Dimitrie mi-a fost alături. Fără ajutorul lui Dumnezeu nimic nu putem face în viață”. 

După slujba de sfințire, au fost oferite diplome de vrednicie ctitorilor, precum și domnului primar Rotariu Vasile. 

La finalul evenimentului, toți pelerinii și enoriașii parohiei au primit pachete cu alimente.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de corul parohiei băcăuane Lazaret.

                                                                                              ***

Piatra de temelie a noului lăcaș de cult a fost așezată în anul 2008 în timpul preotului Ovidiu-Nicolae Leca, noul lăcaș fiind zidit în stil treflat, din cărămidă arsă, învelit cu tablă și tencuit la exterior în praf de piatră, iar la intrarea în curtea bisericii a fost zidită o clopotniță. 

Lucrările au continuat sub coordonarea preotului Andrei Iscu Niagu, iar din anul 2022, preotul nou numit în această parohie, Răzvan Măciucă, sub coordonarea preotului protopop Costel Mareș, a finalizat lucrările de zidire a acestui sfânt lăcaș, având ajutorul membrilor Consiliului parohial și al enoriașilor.

În ultimii trei ani (2022-2024), a fost montat parchet în Sfântul Altar și Naos, în pronaos a fost montată  gresie, au fost achiziționate strane în toată biserica, au fost montate geamuri și uși din termopan, precum și vitralii. 

La exterior, fațada bisericii a fost tencuită și zugrăvită din nou, înlocuite scările de acces în biserică, a fost înlocuit gardul din lemn cu unul din fier forjat și construit un lumânărar.

(Pr. Băltoi Valentin)